Valorificarea aptitudinilor
Mesagerul lui Allah şi-a folosit oamenii la locul potrivit fiecăruia. Atunci când dădea o sarcină cuiva, alegea omul cel mai folositor şi potrivit pentru acea însărcinare. Astfel că, chiar dacă n-ar exista nici un argument al profeţiei Sale, faptul de a descoperi şi folosi vocaţia şi aptitudinile oamenilor şi folosirea fiecărui om la locul potrivit, de a beneficia de energia indivizilor şi de a nu greşi în privinţa lor, adică, omul pe care l-a folosit într-un loc să rămână acolo şi cel stabilit într-un loc să rămână acolo până la sfârşitul vieţii, toate acestea reprezintă un mare argument al profeţiei Mesagerului lui Allah.
Prima perioadă a İslamului a fost încărcată de chin şi durere. În decurs de 5-6 ani, numărul credincioşilor a atins abia patruzeci. În vremurile acelea, nu era posibil să declari ceva fără a fi pasibil de moarte.
Măritul Ebu Bekir (ra), chiar dacă era un om cu trecere în Mecca, de multe ori a fost bătut şi după multe zile a ieşit din coma pe care a suferit-o.[1]
Măritul Ömer (ra) era un om care ţinea piep cămilelor. Şi el de câte ori nu a fost bătut şi călcat în picioare![2]
Dacă tirania şi tortura au atins oameni de un asemenea nivel, gândiţi-vă la chinul şi suferinţele îndurate de ceilalţi oameni!
Iată că, în această arenă a morţii, relaţiile Lui cu oamenii erau cu totul altele. De exemplu: nici Măritul Ebu Bekir (ra) şi nici Măritul Ömer (ra) nu primiseră porunca de emigrare. Cei precum Ali, Zübeyr, care erau la vârsta copilăriei, nu fuseseră trimişi în Etiopia. Deoarece toţi aceştia erau oameni care aveau puterea de a-i tolera pe cei din Mecca.
Măritul Osman era un om delicat. El suporta greu vremea aspră din Mecca. El era singurul care putea să-i protejeze pe cei care plecau în Etiopia. De aceea Mesagerul lui Allah l-a numit şi l-a trimis în Etiopia.[3]
1. Ebu Zerr El-Gıfârî (ra)
De exemplu: Măritul Ebu Zerr devine musulman. Datorită faptului că, existenţa acestui înflăcărat om în Mecca ar putea cauza neajunsuri atât lui cât şi altora, Mesagerul lui Allah îl trimite înapoi la tribul său şi îl desemnează călăuzitor şi îi zice: "Urmăreşte ziua victoriei noastre şi vino la noi atunci!" După cucerirea Hayber-ului, Ebu Zerr se refugiază lângă Mesagerul lui Allah. El devenise musulman încă din primii ani ai perioadei Mecca.[4] Ebu Zerr era evlavios.[5] Ebu Zerr era un justiţiar social în stare să-i scoată din minţi pe socialiştii de astăzi; şi după părerea scriitorilor socialişti de astăzi, era un om care lansase pentru prima dată ideea socialismului. Adică, ce înseamnă sărăcia? Cum se poate lupta împotriva sărăciei? Ebu Zerr era eroul care a pus pentru prima dată în discuţie această problemă. În acelaşi timp, el era unul dintre oamenii care voiau să vadă raiul.[6]
Într-o zi, acest om veni lângă Mesagerul lui Allah şi zise: "O, Mesagerule! Fă-mi şi mie un bine! " Adică, să fiu comandantul unei oştiri sau să fiu guvernatorul unei provincii. Dă-mi şi mie o ocupaţie undeva.
Mesagerul lui Allah i-a răspuns: "O, Eba Zerr! Tu eşti slab şi acestea sunt lucruri foarte grele! Să nu-ţi doreşti asemenea ocupaţie. Această ocupaţie nu poate fi dată celui care o doreşte!"[7]
Dacă lui Ebu Zerr îi zicea astfel, nu acelaşi lucru spunea şi Măritului Ebu Bekir şi Măritului Ömer. Dimpotrivă, ţinându-l cu mâna dreaptă pe Măritul Ebu Bekir şi cu mâna stângă pe Măritul Ömer, El a zis: "Eu am doi viziri în cer şi doi pe pământ. Cei din cer sunt Gabriel şi Mihail, iar cei de pe pământ sunt Ebu Bekir şi Ömer."[8]
Pe de altă parte, a văzut cu ochii săi ce va fi în viitor şi a semnalat apariţia celor patru "califi bine ghidaţi". În ceea ce-l priveşte pe Măritul Osman (ra), a adăugat sublinierea "examenul este dificil".[9] Şi astfel, califatul Măritului Osman se soldase cu necazuri.
Da, El îi cunoştea pe cei din jurul său mai bine decât aceştia. În ceea ce priveşte persoanele cărora le-a dat însărcinări, în numirea lor nu exista nimic fals. Ebu Zerr (ra) îşi dorea o ocupaţie, credea că are puterea de a face, dar Mesagerul lui Allah ştie mai bine decât Ebu Zerr. El zice: "Tu eşti slab, iar acest lucru este greu."
Acum să dăm câteva exemple legate de acest subiect:
2. Amr b. Abese (ra)
Ahmed b. Hanbel relatează: "Amr b. Abese venise la Mesagerul lui Allah.
Foarte grosolan zise: "Ce eşti tu?" Foarte liniştit, Mesagerul lui Allah zise: "Eu sunt profetul lui Allah (cc). Această blândeţe ca răspuns la o asemnea grosolănie îl atinsese pe Amr b. Abese. El îndată căzu în genunchi şi zise: "O, Mesagerul lui Allah! De-acum sunt legat de Tine!"
Această întâmplare avea loc la Mecca, unde numărul credincioşilor era foarte mic. În acea perioadă, pentru a fi puternic era nevoie de oameni. Dar Mesagerul lui Allah ştia foarte bine pe cine unde şi când să folosească şi nu avea egal în aplicarea acestui lucru. Şi lui Amr b. Abese îi spune acelaşi lucru ca şi în cazul lui Ebu Zerr: "Tu eşti slab. Nu ai suficientă forţă să rămâi aici. Întoarce-te la clanul tău. Acolo să fii călăuzitor. Atunci când vei auzi de biruinţa mea, să vii şi să mi te alături!"
Amr pleacă. Trec anii. În acest timp, biruinţele repetate ale Mesagerului lui Allah sunt auzite de toţi şi Amr b. Abese înţelege că a sosit vremea. Imediat porneşte pe drumul spre Medina. Mesagerul lui Allah era la moschee. Intră şi se aşează lângă Mesagerul lui Allah. Profetul nostru era în convorbiri. La sfârşit Amr îl întreabă : "O, Mesagerule! Mă recunoaşteţi?"
Fără ezitare Stăpânul Lumilor îi răspunde: "Nu eşti tu acea persoană care a venit la mine când mă aflam la Mecca?" Şi îi redă întâmplarea ca şi cum ar fi avut loc ieri, zicându-i: "Eu te-am trimis înapoi şi ţi-am zis aşa." Amr b. Abese confirmă uimit cele spuse de Mesagerul lui Allah.[10]
Această întâmplare nu putea fi uitată de către Amr, deoarece era pentru el o amintire de neuitat. Dar pentru Mesagerul lui Allah situaţia era diferită. El trăise nenumărate asemenea întâmplări şi în toţi anii ce au trecut, pătimirile lui erau de asemenea dimensiuni, încât făceau să fie uitat nu numai un om oarecare, ci şi cel mai apropiat prieten.
Dar, aşa cum s-a văzut, Profetul nostru nu uita pe nimeni cu care venise în contact chiar şi o singură dată. Presupunând că, Amr sau Ebu Zerr nu ar fi venit la El, Mesagerul lui Allah i-ar fi căutat după cucerirea oraşului Mecca şi i-ar fi invitat la El. Deoarece biruinţa totală venise după cucerirea oraşului Mecca.
Da, El cunoştea persoanele din jurul său mai bine decât ne cunoaştem noi proprii copii. Deoarece fiecare om din preajma Sa avea un loc aparte în sufletul Mesagerului lui Allah. Cu deosebire, această cunoaştere era foarte importantă din punct de vedere al împovărării vocaţiei cu o misiune pe măsura capacităţii Sale.
Oare se poate indica, în istoria omenirii, un alt lider care să-i cunoască atât de bine pe cei din preajma sa? Nu cred. Deoarece Mesagerul lui Allah nu este doar un lider, în acelaşi timp este un Profet. De fapt, punctul central al cuvântului nostru este problema profetiei Lui.
3. Cüleybib (ra)
Despre Cüleybib am amintit mai sus. Se spune că, acest tânăr în vârstă de 15-16 ani nu se putea abţine să nu se lege de femei. Mesagerul lui Allah încerca să-l convingă să renunţe la acest obicei şi se ruga mereu pentru el Celui Drept.[11]
Mai târziu Cüleybib a devenit unul din cei mai cinstiţi oameni din Medina. Într-o zi, Mesagerul lui Allah îl trimite la o familie care avea fată de măritat. Acea familie era nobilă şi cinstită. Aşteptau o propunere pentru fiica lor.
Cüleybib sună la uşa lor şi le spune că a fost trimis de către Mesagerul lui Allah. Familia era emoţionată. Cüleybib le aduce la cunoştinţă propunerea sa şi le transmite vorbele Mesagerului lui Allah. Căci Stăpânul Lumilor spunea: "Trasmite-le salutul Meu şi să-ţi dea fata."
Tatăl şi mama se uită unul la altul. Ei se gândesc "Lui Cüleybib?" Dar cel care poruncea era Mesagerul lui Allah şi problema nu suporta îndoială. Pe când ei ezitau, fiica lor, care ascultase totul de după o perdea, zise: "Pentru ce ezitaţi în faţa unui om care ascultă de porunca Mesagerului lui Allah?"[12]
Cüleybib s-a căsătorit. După câteva săptămâni el moare participând la o luptă şi devine martir. Atunci când unii îşi căutau martirii, Mesagerul lui Allah îi întreabă; "Aveţi pierderi?", iar ei spun că nu au. El: "Eu am o pierdere." şi, precum un părinte trist şi cu inima rănită îl caută pe Cüleybib şi-l găseşte. Acesta zăcea lângă şapte necredincioşi, plin de sânge, acoperit de răni, cu sabia în mână. Mesagerul lui Allah emite firman: "A omorât şapte, a fost victorios, apoi a devenit martir." Îi pune capul pe genunchii Săi şi zice: "Allah, el este al meu şi eu sunt al lui." Iată cum devenea Mesagerul lui Allah stăpânul prietenilor Săi![13]
4. Ali b. Ebî Tâlib (ra)
Hayber-ul trebuia cucerit. Fusese încercuit zile întregi fără rezultat şi nu putuseră pătrunde în cetate. Într-o zi Mesagerul lui Allah a zis: "Mâine voi da acest stindard celui care-L iubeşte pe Allah şi este iubit de Allah(cc)." A doua zi de dimineaţă toată lumea se întrecea să ocupe locurile din primul rând.
Mesagerul lui Allah ţinu slujba de dimineaţă. Apoi se întoarse în mijlocul comunităţii. Ochii tuturor erau aţintiţi spre El, dar ochii Lui căutau pe cineva care nu se afla acolo.
Companionii aşteptau cu atenţia încordată cuvintele ce urmau să fie rostite de Mesagerul lui Allah şi fiecare dorea ca onoarea să-i fie acordată lui. Cine nu dorea să simtă că este iubit de Allah? Omul poate să arate devotament în cazul raiului şi să zică: "În locul meu să intre fratele meu.", dar aici nu putea fi vorba de un devotament de un asemenea grad…
Iată, buzele Mesagerului lui Allah sunt pe cale de a se mişca. Şi iată, erau rostite cuvintele aşteptate: "Unde este Ali?"
Ochii Măritului Ali (ra) îl dureau foarte tare. De aceea, nici nu se gândise că stindardul ar putea să-i parvină şi stătea retras. Companionii au răspuns: "O, Mesagerule! Îl dor ochii!"
Profetul nostru îl chemă lângă El. Îi şterse ochii cu sfânta sa salivă. Măritul Ali (ra) a jurat: "După aceea n-am mai suferit de ochi."
Stindardul i-a fost încredinţat lui, cu toate că în acea zi se aflau acolo mulţi precum Măritul Ebu Bekir, Măritul Ömer, Măritul Mikdad. Dar stindardul nu le-a fost încredinţat lor, ci tânărului Ali.[14]
Cucerirea Hayber-ului a dovedit dreptatea Mesagerului lui Allah în această chestiune. De altfel, El, unde şi cui îi acordase o răspundere, acel cineva era corespunzător misiunii. Acest lucru era dovada profeţiei Sale. Deoarece Mesagerul lui Allah era stăpânul unei măreţe raţiuni.
Da, dacă Mesagerul lui Allah acorda cuiva o însărcinare, acea persoană într-adevăr ducea la bun sfârşit acea însărcinare.
De exemplu: L-a numit pe Halid "Seyfullah" (sabia lui Allah, ostaşul lui Allah).[15] Într-adevăr, Halid a fost sabia lui Allah peste tot şi nu a fost înfrânt în nici o luptă. După ani Măritul Ömer a zis cu dreptate: "Mamele nu au mai născut copii precum Halid.[16]
Această exprimare este dovada aprecierii şi confirmării faptului că Mesagerul lui Allah acţiona cu dreptate.
Mesagerul lui Allah i-a acordat răspunderi importante şi lui Ka'ka (ra). Şi Ka'ka a avut succese şi Măritul Ebu Bekir a spus despre el: "Oştirea în mijlocul căreia se află Ka'ka nu va fi învinsă…"[17]
De asemenea, Mesagerul lui Allah l-a numit comandantul unei oştiri pe Üsame, un tânăr în vârstă de 17-18 ani şi l-a trimis la Mu'te, iar acesta a demonstrat de-alungul vieţii sale că a meritat această poziţie.
5. Soţiile Inocente (ra)
Felul cum a procedat Mesagerul lui Allah în alegerea soţiilor din rândul a sute de candidate este un subiect important ce merită a fi consemnat. Deoarece Mesagerul lui Allah a ales femeile ce puteau deveni mame pentru drept-credincioşi şi care erau în stare să suporte o asemenea însărcinare. Prin această alegere a dovedit că a procedat corect.
Toate aceste femei se dovediră a fi aur pur. Mai ales, ele s-au format, în numele căii drepte, ca învăţătoare şi călăuzitoare, iar mai târziu, împreună cu marii oameni pe care i-au format în casele lor, au adus cele mai mari servicii İslamului. Câţi oameni de geniu şi cu frica lui Allah, precum Mesruk, Tâvus b. Keysan, Ata b. Ebi Rabah, au făcut ucenicie pe băncile mamelor drept-credincioşilor şi au sorbit pe săturate din bogăţia izvoarelor acestor femei.
După cum s-a văzut, Mesagerul lui Allah a ales femei ce în viitor puteau deveni mari călăuzitoare şi le-a pregătit în cadrul familiei posibilităţi de formare. Aceste mari talente le aducea în starea de urmaşi ai profeţiei.
În rândurile acestor femei sfinte nu era nici una care să nu servească ţelului fundamental şi obiectivului Mesagerului lui Allah. Aşa cum, la începuturi şi în perioada de formare, Mărita Maică Hatice (r. anha) şi-a cheltuit toată avuţia pentru cauza Lui, şi celelalte soţii au dovedit aceeaşi generozitate în problema răspândirii İslamului.
De aici putem trage concluzia că, începând cu Mărita Maică Hatice – atunci Profetul nostru nu era încă profet, dar purta indiciile profeţiei – toate celelalte soţii le-a descoperit datorită luminii profeţiei Sale. De altfel, atingerea scopului nu poate fi explicată altfel.
[2] İbn-i Kesir, el-Bidâye, 3/102, 103; İbn Hişam, Sîre, 1/234
[3] İbn Hişam, Sîre, 1/344; İbn Kesir, el-Bidâye, 3/84
[4] Müslim, Fezâîl, 132-133; İbn Kesir, el-Bidâye, 3/45-47
[5] İbn Hâcer, İsâbe, 4/62
[6] Mecmau'z-Zevâîd, 9/330
[7] Müslim, İmare, 16, 17
[8] Kenzü'l-Ummâl, 11/563, 13/15
[9] Buhâi, Fezâilü'l-Ashâb, 5-7; Müslim, Fezâilü's-Sahâbe, 29
[10] Müslim, Müsafirîn, 294; Müsned, 4/112
[11] Müsned, 5/256, 257
[12] Müsned, 4/422
[13] Müslim, Fedâilü's-Sahabe, 131
[14] Buhârî, Fezâilü'l-Ashâb, 9; Müslim, Fezâilü's-Sahabe, 34
[15] Buhârî, Fezâilü'l-Ashâb, 25
[16] Halid M. Halid, Ricâlün Havle'r-Resul, 386
[17] İbn-i Hacer, İsâbe, 3/240
- Creat la .