Ce aşteptăm din partea știinţei
Deşi ştiinţa şi toate domeniile cunoaşterii sunt benefice tuturor, nimeni nu poate dobândi toate cunoştinţele existente, căci viaţa omului şi puterile sale sunt limitate. Iată de ce trebuie să înveți și să aplici numai ceea ce este folositor pentru tine însuţi şi pentru omenire în general. Nu-ţi irosi viaţa!
Limbajul potrivit este o nesecată sursă de binecuvântare pentru cel care învaţă. Cei care posedă o astfel de sursă sunt căutaţi de toţi ca un izvor cu apă limpede şi îi călăuzesc pe oameni pe calea binelui. Cunoaşterea alcătuită din teorii goale şi idei pe jumătate înţelese este aceea care dă naştere îndoielii şi care înnegreşte sufletul, nu este decât un morman de gunoi deasupra căruia roiesc suflete deznădăjduite şi buimace.
Părinţii trebuie să hrănească mintea copiilor cu elemente ale cunoaşterii şi ale ştiinţei, înainte ca ea să se lase absorbită de lucruri fără sens. Sufletele goale de adevăr şi de cunoaştere sunt ţarina unde răsar şi cresc nenumărate rele.
Oamenii se bucură de stimă şi sunt apreciaţi în funcţie de nivelul lor de cunoaştere. Nivelul de cunoaştere al celor care răspândesc bârfe şi vorbe goale este foarte scăzut. Oamenii cu adevărat valoroşi sunt cei care îşi folosesc cunoştinţele ca o prismă pentru perceperea lucrurilor şi a evenimentelor ca o lumină care străpunge „spaţiul” până în marginile sale cele mai întunecate, pentru a atinge adevărurile fundamentale.
Deciziile corecte sunt acele decizii pe care le iei cu o minte sănătoasă şi trează. Ştiinţa şi cunoaşterea luminează şi dezvoltă mintea omului. Oamenii neînvăţaţi cu ştiinţa şi cunoaşterea nu pot lua decizii corecte şi au parte mereu de minciună şi dezamăgire.
Şiinţa şi cunoaşterea trebuie să dezvăluie natura omului şi misterele creaţiei. Cunoaşterea, fie ea şi ştiinţifică, nu este cu noaştere adevărată dacă nu ridică vălul de mistere ale naturii umane şi dacă nu luminează zonele întunecoase ale existenţei.
Viaţa „reală” este posibilă numai prin cunoaştere. De aceea, oamenii care nu învaţă şi care nu îi învaţă şi pe ceilalţi sunt oameni „morţi”, chiar dacă trăiesc, căci am fost creaţi pentru a învăţa şi pentru a le împărtăşi celorlalţi ceea ce am învăţat.
Statutul şi meritele dobândite prin învăţare şi cunoaştere sunt mai înalte şi mai tainice decât cele dobândite prin alte mijloace. Din două motive: cunoaşterea le dă celor care au dobândit-o, odată ajunşi în Lumea de Dincolo, satisfacţia poziţiilor câştigate în această lume de jos, dar îi și fereşte pe oameni de lipsa de integritate morală în această lume ajutându-i să capete multe virtuţi.
Scopul învăţării este acela de a face din cunoştinţe o călăuză a întregii vieţi şi o lumină pe drumul spre atingerea perfecţiunii umane. Cunoştinţele care nu au această menire sunt o povară pentru purtătorul lor, iar ştiinţa care nu îl conduce pe om spre atingerea scopurilor sublime este simplă înşelătorie.
Oamenii care sunt cu adevărat fiinţe umane învaţă neîncetat, şi neîncetat îi luminează şi îi inspiră pe ceilalţi. Oamenii lipsiţi de învăţătură şi fără dorinţa de a învăţa nu pot fi consideraţi fiinţe umane adevărate. La fel, omul învăţat care nu tinde spre reînnoire şi prefacere în bine, davă nu oferă semenilor săi un exemplu însufleţitor, nu poate fi nici el considerat o fiinţă umană adevărată.
Adevăraţii oameni de ştiinţă îşi fundamentează studiile şi cercetările pe rapoarte corecte, comunicări exacte şi experimente ştiinţifice. Astfel, îşi asigură liniştea minţii şi dobândesc putinţa de a rezolva problemele cu uşurinţă. Cei care nu cunosc adevărul se lovesc mereu de nevoia schimbării scopului şi a metodei, având întotdeauna parte de dezamăgire.
- Creat la .