Toleranţa şi democraţia
Democraţia este un sistem care îi oferă celui care se pune la adăpostul ei putinţa de a-şi exprima propriile gânduri şi sentimente. Toleranţa constituie una din dimensiunile importante ale democraţiei. De altfel, se poate spune că nu poate fi vorba de democraţie acolo unde nu există toleranţă.
Dar priviţi-i pe cei care, pe de o parte vorbesc de democraţie şi, pe de altă parte, ar vrea să-i sece izvorul. Într-o ţară democratică, toţi oamenii trebuie să poată profita de drepturile şi responsabilităţile democratice. Dacă un anume segment al societăţii se simte perturbat de existenţa altui segment, atunci devine evident faptul că cei care se simt perturbaţi nu sunt sinceri, ca să nu folosim un alt cuvânt, în pretenţiile lor de „democraţi şi apărători ai democraţiei”. Cum am spus mai sus, democraţia nu poate prinde rădăcini acolo unde nu există toleranţă. De fapt, susţinătorii democraţiei trebuie să-i accepte şi pe cei care nu le împărtăşesc ideile şi să-şi deschidă inimile către toţi.
Trebuie să subliniem un lucru: a-i accepta pe oameni aşa cum sunt nu înseamnă a-i pune pe credincioşi şi pe necredincioşi de aceeaşi parte a balanţei. Conform felului nostru de a gândi, poziţia credincioşilor şi a necredincioşilor are propria sa valoare specifică. Mândria Omenirii are un loc aparte în inimile noastre, deasupra tuturor. În acest sens, aş vrea să vă împărtăşesc propriile mele sentimente: întocându-mă dintr-un pelerinaj la mormântul Profetului nostru, m-am simţit cuprins de tristeţe că viaţa mea nu s-a sfârşit. Mă gândeam că dacă îl iubesc cu adevărat, ar fi trebuit să-mi încleştez mâinile de zăbrelele de fier şi să pier acolo. Crezusem până atunci că ataşamentul meu faţă de Profet este mare. Desigur, el are un loc foarte înalt în inimile noastre şi vrem ca nimeni să nu-i aducă vreo jignire, dar simţămintele mele puternice faţă de el şi gândurile mele nu mă împiedică să intru în dialog cu cineva care nu gândeşte şi nu crede la fel ca mine.
- Creat la .