Premii pentru toleranţă
Reuniţi în jurul acestor idei şi sentimente, membrii Fundaţiei Jurnaliştilor şi Scriitorilor au format un comitet şi, recent, au înmânat premii ale toleranţei unor oameni cu o contribuţie importantă adusă reconcilierii sociale. Iniţiativa a fost lăudată de fiecare segment al societăţii, de la politicieni la oameni din domeniul artelor, de la universitari la jurnalişti, scriitori şi oameni obişnuiţi. Desigur, un grup marginal, care s-a separat de opinia publică generală din cauza unor vederi diferite despre lume, şi-a exprimat dezacordul faţă de o activitate bine primită de toţi ceilalţi oameni. Tot ei au făcut greşeala de a le reproşa unor persoane şi unor instituţii că s-au alăturat consensului general.
Pot spune ce vor! Într-o epocă în care lumea a devenit un mare sat şi în care societatea noastră se află în pragul unei mari schimbări şi transformări în ceea ce privește dialogul cu alte naţiuni, dezacordurile pe care le putem avem unul cu altul nu sunt justificate. Toleranţa, în acest sens, trebuie răsplătită şi trebuie să pătrundă în întreaga societate. Universităţile trebuie să ofere o atmosferă de toleranţă. Politicienii, să vorbească despre toleranţă. Muzicienii să scrie librete despre toleranţă şi mass-media să-şi aducă sprijinul în promovarea toleranţei.
A fi tolerant nu înseamnă a te lăsa influenţat de alţii sau a îmbrăţişa cu totul punctele lor de vedere. A fi tolerant înseamnă a-i accepta pe ceilalţi aşa cum sunt şi a şti să te înţelegi cu ei. În acest sens, nimeni nu are dreptul să critice toleranţa. Fiecare din noi avem propriul nostru punct de vedere. Oamenii cu idei şi gândiri diferite fie vor căută să se înţeleagă cu ceilalţi, în spiritul concilierii, fie se vor lupta neîncetat unul cu altul. Au existat şi vor exista întotdeauna oameni cu moduri de gândire diferite. Este umila mea părere că acei oameni care sunt purtătorii de cuvânt ai unor grupuri marginale, grupuri care nu acceptă nici Cartea Sfântă pe care Dumnezeu ne-a trimis-o şi nici realităţile din ziua de azi, oameni care se lasă pradă violenţei din orice pretext, trebuie să-şi regândească atitudinea. O fac în numele a ce? În numele valorilor umane sau tocmai pentru a distruge aceste valori?
Astăzi mai mult decât oricând, societatea noastră are nevoie de toleranţă. Naţiunea noastră trebuie să beneficieze de transformările făcute în numele toleranţei şi să le acorde prioritate. Trebuie să avem reprezentanţi ai toleranţei în întreaga lume, tocmai pentru că glorioşii noştri străbuni au câştigat inimile oamenilor prin toleranţă şi au devenit apărători ai păcii generale. Cea mai lungă perioadă de pace în Balcani şi în Orientul Mijlociu, regiuni care au cunoscut mereu tulburări, s-a datorat marii toleranţe a străbunilor noştri. Din clipa în care această toleranţă şi acei iluştri reprezentanţi au ieşit din istorie, pacea şi mulţumirea au pierit. Prin graţia lui Dumnezeu, după mai multe secole de amorţire, marea noastră naţiune a început să renască. Acest mare arbore, ale cărui ramuri încep să înmugurească în inima Anatoliei, prin Graţia şi Dărnicia lui Dumnezeu, va trebui din nou să împrospăteze văzduhul cu toleranţă şi să-i înveţe pe oameni să respire toleranţa.
Cetăţenii acestei ţări care trăiesc în diferite locuri din Europa, trăiesc în armonie cu oamenii de acolo numai graţie acestei mari toleranţe.
Aş vrea să mă fac bine înţeles. A fi tolerant nu înseamnă a abandona tradiţiile care ne vin din religia noastră sau a-ţi abandona naţiunea sau istoria. Toleranţa a existat dintotdeauna. Turcii otomani au fost credincioşi atât religiei lor cât şi altor valori, dar în acelaşi timp au fost o mare naţiune, care a ştiut să convieţuiască împreună cu alte state. Dacă oamenii de azi, care sunt civilizaţi, luminaţi şi deschişi către lume, se vor arăta mai prejos decât cei care au trăit în veacurile de demult, atunci înseamnă că nu înţeleg epoca în care trăiesc. De aceea, noi, familiile şi societatea, trebuie să hrănim acest proces deja început. Cred din lăuntrul fiinţei mele că şi oamenii care nu ne împărtăşesc sentimentele şi gândirea se vor îmblânzi când vom păşi în întâmpinarea lor. Ne vom putea astfel uni în jurul unor valori comune şi vom putea da mâna cu toţii. Pentru că în ochii lui Dumnezeu cele mai mari valori ale fiinţelor umane sunt dragostea şi compasiunea.
- Creat la .