Mişcarea Gülen: Egalitatea între Sexe şi Practica Mişcării

Un lucru care continuă să reapară în aşa zisa dezbatere occidentală pe tema Islamului este noţiunea de Islam ca religie, care nu este compatibilă cu drepturile fundamentale ale femeilor. În acelaşi timp, conceptul de „drepturi ale femeilor” a fost înţeles uneori de către musulmani ca fiind importat din Occident şi deci nu este compatibil cu Islamul, din simplul motiv că a fost perceput ca fiind o idee occidentală.

Fethullah Gülen este un gânditor musulman care a dovedit a avea idei progresiste despre femei în Islam. Fethullah Gülen pune accentul pe egalitatea dintre bărbaţi şi femei într-un număr mare de domenii. Cu toate acestea, trebuie spus faptul că el are o viziune tradiţională asupra valorilor familiei.

Deşi Mişcarea Gülen poate fi privită ca fiind progresistă în multe domenii, ea subliniază diferitele roluri ale bărbaţilor şi femeilor¹. În această lucrare doresc să examinez în ce moduri ijtihadul² lui Gülen poate fi o inspiraţie pentru musulmanii din Scandinavia care sunt la răscruce de drumuri între ceea ce poate fi descris ca „valori nord europene”³ şi credinţă islamică.

În timpul anului 2008 am monitorizat activităţile de dialogare ale unei organizaţii de profil din Suedia, care a fost inspirată de ideile lui Fethullah Gülen⁴. În această lucrare mă voi concentra în special asupra chestiunii importante de oportunităţi egale atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei. Doresc să aflu în ce fel mişcarea Gülen poate fi un vehicul de promovare a ideilor alternative ce sunt compatibile atât în context islamic, cât şi în context „nord european”. Doresc să analizez modul în care sunt percepute drepturile femeilor de către oamenii din interiorul mişcării Gülen. Intenţionez de asemenea să examinez rolul femeii în mişcarea Gülen. Din moment ce această lucrare se va concentra pe Suedia, şi într-o oarecare măsură pe Scandinavia⁵, vreau să investighez dacă idealurile de gen în interiorul mişcării se transformă în context european.

Voi începe prin declaraţia lui Gülen în ceea ce priveşte femeile şi drepturile lor. În acest context, dizertaţia lui Jonas Svensson⁶ este un studiu interesant în demonstrarea exemplelor din dezbaterea curentă asupra Islamului, aşa cum au fost exprimare de către învăţaţii eminenţi din domeniu. Vreau deja să subliniez că această lucrare nu este un studiu comparativ. Exemplele oferite în lucrare sunt doar pentru a forma o viziune asupra dezbaterii curente contemporane ale diferiţilor învăţaţi în Islam ce provin din diferite contexte. Apoi vor prezenta Dialoglussen, care este o organizaţie de dialog inspirată de ideile lui Fethullah Gülen. Organizaţia este situată în cele două mari oraşe ale Suediei: Stockholm şi Gothenburg. În toată lumea, de la Houston la Londra şi de la Rotterdam la Paris, Mişcarea Gülen a pus bazele unor grupuri similare de dialog. Mă voi concentra pe dezbaterile pe teme musulmane din Suedia. Ipoteza mea în această lucrare este că deşi un număr mare de contemporani care dezbat pe teme islamice, precum cei menţionaţi în lucrare, abordează chestiunea de gen şi Islam, ei nu ar avea acelaşi potenţial de răspândire a mesajului lor precum Fethullah Gülen. Datorită influenţei mişcării Gülen în contextul organizaţiilor de dialog, şcoli şi companii mass-media, această mişcare are potenţialul de a ajunge la un număr mai mare de public, decât doar studii academice⁷.

Din observaţia mea personală a mişcării Gülen, de exemplu la conferinţe internaţionale, pot evalua că bărbaţii ce fac parte din mişcare au fost mai vizibili decât femeile (atât în prezentarea lucrărilor cât şi în logistică⁸). Din aceste prime observaţii poate fi uşor de evaluat rolurile de gen inegale predicate în mişcare. La conferinţa din Londra în 2007 la care am luat parte⁹, o învăţată americană a întrebat: „de ce nu sunt femei în mişcare?” (Observaţie personală). Aceasta a fost şi încă mai este o întrebare intrigătoare într-adevăr. Oricum, prima mea reflecţie atunci când am început să investighez mişcarea, a fost de fapt: unde se află mişcarea în Suedia? După ce mi-am stabilit primele contacte cu Dialoglussen, am decis să continui cu următoarea chestiune: Unde sunt toate femeile din mişcarea Gülen în Suedia? După ce am afimat acestea, mi s-a părut adecvat să îl citez pe Lester Kurtz din jurnalul Lumea Musulmană, unde a scris următoarele: „Va fi interesant de văzut dacă mişcarea Gülen are stabilite legături cu propriile femei deoarece împrăştie în culturi mai multă egalitate între sexe decât Turcia lor nativă.” (Kurtz 2005: 380). Fethullah Gülen a inspirat milioane de musulmani în toată lumea de a se implica activ în proiectele de pace şi dialog intercultural şi interreligios. Nu este doar o chestiune retorică. Unelte în răspândirea mesajului său sunt mass-media: ziare, radio, TV, internetul, şcolile şi grupurile de dialog. Acţiunea este importantă. Activităţile mai sus menţionate mai sus au făcut ca Fethullah Gülen să fie etichetat, mai ales în Occident, ca modernist, reformator şi purtător de cuvânt pentru aşa zisul Islam moderat. Oricum, toate aceste descrieri sunt oarecum nepotrivite¹⁰.

Ozcan Keles care face parte din Societatea de Dialogare din Anglia afirmă că acest lucru este doar o greşeală de interpretare din partea comentatorilor occidentali şi scrie următoarele: „O înţelegere clară a lui Gülen este mai importantă decât ceea ce el spune (...) dacă Gülen ar fi fost un astfel de modernist, el nu s-ar fi bucurat niciodată de un astfel de tip de influenţă de care se bucură în Turcia” (Keles 2007:686-687)¹¹. Termenul de reformator nu este cel potrivit, din moment ce potrivit lui Gülen, nu este nevoie de reformarea Islamului. Islamul este deja moderat. O descriere mai potrivită a lui Fethullah Gülen şi a mişcării inspirate de ideile sale, ar fi, în loc de reformator, renăscător.

În dezbaterile din mass-media occidentală, un punct de vedere adesea exprimat este acela că Islamul nu este compatibil cu drepturile umane, aşa cum sunt ele formulate în Occident, în special cu drepturile femeilor. Pe cealaltă parte, în aşa numita Lume Islamică, termeni precum fenimism şi drepturile umane ale femeilor, sunt adesea descrise ca fiind ideologii străine, care nu îşi găsesc locul în Islam. Nu este neobişnuit ca termeni precum drepturile universale umane, drepturile femeilor şi feminismul să fie văzute ca nişte concepte importate din Occident. În consecinţă, în multe societăţi islamice, poate fi periculoasă sublinierea termenilor ca feminism şi drepturile femeilor într-o dezbatere, din moment ce oamenii cred că aceste idei nu au ce căuta în cultura musulmană. Ea este privităă ca o chestiune occidentală, incompatibilă cu norma islamică (Svensson 2000: 48-49). Oamenii din ţările musulmane care într-adevăr sprijină şi promovează aceste idei, aparţin adesea unei clase sociale superioare occidentale, care nu are nici o legătură cu viaţa de zi cu zi a oamenilor normali. Această clasă conducătoare, în schimb, este văzută adesea ca fiind aliniată cu Occidentul şi nu primeşte decât puţin, sau chiar deloc sprijin public. Aşadar, nu există posibilitatea de a implementa aceste idei. În lumea arabă, această clasă superioară a fost identificată adesea cu foştii colonizatori¹². În Turcia, aşa numitele valori occidentale au fost impuse de multe ori de către puterile superioase politice kemaliste, în ale cărui idei oamenii nu se pot identifica din moment ce ele sunt neislamice¹³. Participanţii musulmani la dezbateri doresc să arate că conceptul de drept uman şi de drept al femeilor, există deja în Islam. Aceştia sunt conştienţi de acest lucru pentru a populariza unele dintre aceste idei printre musulmani, şi este important să se demonstreze că ele sunt compatibile cu Islamul. Oricum, pentru a face acest lucru, ei susţin că este nevoie de un ijtihad deschis. Pentru asta, ei folosesc exact aceeaşi metodă ca foştii reformatori musulmani.

La sfârşitul secolului nouăsprezece, atunci când lumea occidentală a preluat conducerea asupra lumii islamice în domenii precum ştiinţa, economia şi puterea militară, mulţi musulmani au început să observe faptul că societatea musulmană făcea nişte paşi înapoi. Din cauza contactelor tot mai dese dintre Europa şi ţările islamice, mulţi musulmani au simţit nevoia reformării în cadrul lumii islamice. Astfel, lumea musulmană ar renaşte- nahda (Svensson 1996: 14). Svensson scrie că „interesul arătat de propagatorii de nahda, îşi aveau părţile comune în orientalismul occidental” (Svensson 1996: 15, Traducere personală din suedeză). Orientalismul, ca domeniu de studiu academic, include studierea limbii, religiei şi culturii Orientului. Oricum, acesta deţine de asemenea şi elemente negative „rasiste şi etnocentrice” (Svensson 1996:15, traducere personală din suedeză). Un exemplu ilustrativ al acestui lucru a fost percepţia europeană dominantă asupra lumii islamice, pe care o priveau a fi inferioară lumii occidentale, şi că motivul pentru care s-a întâmplat acest lucru, se datora Islamului. Islamul era privit ca fiind iraţional şi incapabil de a se adapta la modernitate. Un exemplu reprezentativ al acestui punct de vedere a fost profesorul orientalist francez Ernest Renan (Svensson 1996:15).

Oricum, această viziune orientalistă a întărit resentimentul intelectualilor musulmani, precum şi voinţa lor de a provoca aceste idei şi de a demonstra că Islamul a fost progresiv şi foarte bine adaptat timpurilor moderne. Intelectuali precum Jamal ad-Din al Afghani, Muhammed Abdu şi Rashid Rida, au evidenţiat nevoia de a reforma societatea musulmană. Ei au dorit să combine Islamul  cu ştiinţa modernă „şi nu au căutat să instaureze secularizarea, ci  integrarea” (Svensson 1996:16). Pentru a reacumula grandoarea civilizaţiei islamice din trecut, trebuia, conform lor, să existe o reîntoarcere la adevărata bază a Islamului. Pentru acest lucru, era foarte important să se elimine toate elemente neislamice din religie şi să se reinterpreteze sursele islamice: Coranul şi Sunna, folosind ijtihadul¹⁴ (Svensson 1996:14-18).

Fethullah Gülen foloseşte unealta numită ijtihad¹⁵ pentru a căuta răspunsuri potrivite chestiunilor contemporane, printre care se află şi mult dezbătuta chestiune a rolului femeii şi drepturile ei în Islam.

Din punctul de vedere al lui Fethullah Gülen, inegalităţile pe care le vedem în ziua de azi în societăţile islamice, nu ar trebui , şi nu pot fi atribuite credinţei islamice. Precum mulţi alţi renăscători ai religiei de dinaintea lui, Fethullah Gülen afirmă că pe parcursul istoriei, „adevăratul” Islam a fost contaminat cu obiceiuri neislamice şi că devierile pe care le putem observa în ziua de azi sunt produsul unei interpretări greşite a surselor divine.

Acest punct de vedere nu este un fenomen nou, ci aşa cum am menţionat mai sus, este o opinie susţinută de către mulţi renăscători de dinaintea lui. Fethullah Gülen şi-a folosit cunoaşterea vastă în ceea ce priveşte sursele divine pentru a explica o viziune alternativă asupra egalităţii. Potrivit lui, este greşit să se învinuiască Islamul ca religie din cauza deficienţelor în egalitatea genurilor care este mai mult sau mai puţin vizibilă în multe ţări islamice.

El scrie că în „atmosfera socială a societăţilor islamice, în care Islamul nu este „contaminat” cu tradiţii şi obiceiuri neislamice, femeile musulmane participă pe deplin în viaţa de zi cu zi” (Gülen 2006:1). Gülen crede că inegalităţile pe care le putem observa în ziua de azi au fost incorporate în religie şi înţelese greşit ca fiind islamice. În ceea ce priveşte drepturile femeilor, Fethullah Gülen scrie astfel: „Femeile sunt egale bărbaţilor în drepturile la: religie, libertatea de exprimare, libertatea de a trăi o viaţă decentă, şi libertatea de finanţare. Printre drepturile femeilor se mai numără şi: egalitatea în faţa legii, tratamentul just, căsătoria, întemeierea unei familii, viaţa personală, intimitatea şi protejarea” (Lumea Islamică 2005:464).

Este Fethullah Gülen un feminist musulman atunci? În mod sigur el nu doreşte să se eticheteze ca fiind unul (Gülen 2008:1). Andrea Bernadette scoate în evidenţă că „devotamentul lui Gülen este pentru adevărul Islamului, bazat în principal pe Coran, şi nu pe „feminism”. Oricum, dacă, aşa cum au spus recenţii scriitori asupra femeilor şi Islamului, imensul respect al Profetului Mohamed asupra femeilor şi asupra drepturilor lor umane poate fi privit ca pe o chestiune „feministă” în sensul de bază” (Bernadette 2006:2), atunci el ar fi putut fi într-adevăr numit feminist musulman contemporan.

În eseul Women Confined and Mistreated, el critică foarte dur feminiştii occidentali datorită devierii „de la scopul principal” (Gülen 2008:1) de a proteja femeile. Potrivit spuselor lui Gülen, mişcarea feministă s-a născut din nevoia, printre alte lucruri, de a corect o balanţă incorectă în societate. În loc de a lupta pentru protejarea femeilor şi pentru egalitatea între bărbaţi şi femei, mişcarea feministă a lăsat în urmă, potrivit lui Gülen, „doar dor, supărare şi distrugere, fiind astfel o mişcare a nemulţumirii” (Gülen 2008:1). În opinia lui, mişcarea feministă, aşa cum a devenit în modernitate, poate fi considerată o extremă la fel de rea ca oricare alta. Astfel, el îşi exprimă punct de vedere asupra a ceea ce el numeşte mişcare reacţionară, care cu timpul sfârşeşte prin a fi mişcare extremistă. În ciuda ideologiei, poate fi ea feministă, religioasă sau secularistă, Fethullah Gülen se distanţează de extremism, pe care îl vede ca pe un rezultat al reacţiei care „este sortită să cadă într-o imbalanţă, aşa cum se întâmplă cu toate mişcările reacţionare” (Gülen 2008:1).

Dacă Fethullah Gülen poate fi numit feminist sau nu în „sensul de bază al cuvântului”, să o citez pe Andrea Bernadette, putem totuşi spune că Fethullah Gülen a scris foarte mult pe tema chestiunii femeilor şi a drepturilor lor în Islam. Oricum, această lucrare nu se referă la interpretarea mesajului lui Gülen ca feminist sau nu, din moment ce acest lucru este doar pură terminologie, şi nu oferă foarte multe informaţii despre mesajul său. Acestea fiind spuse, aş dori să descriu unele caracteristici ale ijtihadului lui Fethullah Gülen asupra drepturilor femeilor.

Deşi el promovează egalitatea între sexe, punctele de vedere ale lui Gülen asupra genurilor, pot fi descrise într-adevăr ca fiind complementare¹⁶. El vede bărbaţii şi femeile ca având valori egale, dar moştenind roluri şi caracteristici diferite, datorită diferenţelor fizice şi psihologice. El clasifică bărbaţii ca fiind „mai puternici din punct de vedere fizic şi apţi de a îndura orice greutăţi”, iar pe femei le vede ca „milostive, delicate şi care se sacrifică mai mult” (Gülen 2006:1). Deşi el afirmă că femeile por fi implicate în orice domeniu de muncă, el idealizează mama ca fiind cel mai pur educator (Gülen 2006:2), susţinând implicit că bărbatul ar trebui să fie finanţatorul familiei. Acest lucru poate primi critici din partea feminiştilor occidentali, sau învăţaţilor în religie şi gen. Potrivit acestei discipline relativ noi, genul este o construcţie socială. Fiinţele umane sunt născute cu sexe diferite, dar rolurile şi aşteptările lor sociale de realizări ale acestora sunt construite şi evidenţiate de normele care predomină în societate.

King sugerează că „gen” nu este un sinonim pentru „femei” (King 2005:3296). Explicaţia poate fi găsită în faptul că studiile asupra genului se nasc din disciplina studierii femeilor şi că femeile, datorită statutului lor subordonator în societate au fost de mai mare interes învăţaţilor asupra genului. Conform lui King, acest lucru are legătură cu „invizibilitatea şi marginalizarea puternic înrădăcinată, tradiţională a femeilor în istorie, societate şi cultură” (King 2005:3296).

Oricum, Kinsley scrie astfel: „Categorizarea bărbaţilor ca opresori şi a femeilor ca victime poate duce la obiectivizarea femeilor ca pe o categorie şi orbirea istoricilor religiei la propriile voci ale femeilor, împiedicându-i să vadă femeile ca pe nişte subiecte” (Kinsley 2002:12).¹⁷

De asemenea, Karlsson Minganti scrie despre acestea şi se referă la cercetătorul Chandra Mohanty (2003). Ea scrie că „cercetători precum Chandra Mohanty au accentuat modul în care generalizarea descrierilor „femeii lumii a treia” contribuie la „menţinerea lor acolo unde le este locul” (Karlsson Minganti 2008:3).

Aşa cum am menţionat mai sus, punctul de plecare al lui Fethullah Gülen, atunci când vine vorba de găsirea răspunsurilor la întrebările contemporane asupra chestiunii legate de drepturile femeilor, este de a folosit unealta islamică clasică numită ijtihad (interpretarea), care este opusul taqlid-ului (care nu permite interpretarea). În acest fel, el nu diferă mult de alţi învăţaţi contemporani precum: Riffat Hassan, Fatima Mernissi şi Abdullahi Ahmed an- Na'im¹⁸. Ei sunt cunoscuţi pe plan internaţional ca învăţaţi contemporani care se adrează atât unui public occidental, cât şi Islamic. Aceştia folosesc de asemenea ijtihadul ca strategie pentru a demonstra compatibilitatea Islamului cu drepturile femeilor. Pentru a face cunoscut mesajul lor, aceşti învăţaţi folosesc diferitele posibilităţi care există în mod înnăscut în Islam precum: interpretarea Coranului, a hadis-ului¹⁹ şi a istoriei. Riffat Hassan²⁰ foloseşte un punct de vedere etimologic atunci când reinterpretează unele versete coranice care au fost privite ca misogine de către feminişi. Fatima Mernissi²¹, pe cealaltă parte subliniază importanţa istoriografiei ca pe un mod de a înţelege situaţia femeilor în societăţile islamice. Din punctul ei de vedere, bărbaţii au contaminat de-a lungul istoriei adevăratul Islam. Când vine vorba de hadis-uri, ea este foarte critică în privinţa transmiţărilor neserioşi din lanţul isnad (Svensson 2000:136). Potrivit lui an- Na'im²², sharia se bazează pe sursele ale căror natură este misoginică. El afirmă că legile islamice au fost scrise pentru o anumită perioadă de timp şi un anumit context în istorie. Conform lui, aceste legi nu îşi au locul în societatea modernă de azi (Svensson 2000:172).

Examinând această chestiune în mod superficial, s-ar părea că Riffat Hassan, Fatima Mernissi, Abdullahi Ahmed an- Na'im şi Fethullah Gülen sunt purtători de cuvânt ai cazurilor asemănătoare, adică: să găsească soluţii pentru chestiunile contemporane utilizând modurile islamice de interpretare. Este adevărat că există diferenţe considerabile în modul lor de a le aborda, dar toţi aceşti învăţaţi folosesc unealta numită  ijtihad pentru a găsi răspunsuri acceptabile în context islamic. Ihsan Yilmaz scrie că „Unele elemente, dacă nu toate, ale discursului lui Gülen nu ar fi unice. Un număr mare de gânditori musulmani, intelectuali şi mujtahizi au dezvoltat noi idei şi moduri de a înţelege în faţa provocărilor înăbuşitorilor moderni, fără a face concesii în privinţa trecutului Islamului, şi anume Epoca de Aur” (Yilmaz 2003:237) ²³.

În acest context, este important să subliniez că în ciuda asemănărilor, există unele diferenţe demne de luat în calcul între Fethullah Gülen şi alţi participanţi la dezbateri contemporani, în privinţa Islamului prezentat mai sus. În timp de Riffat Hassan, Fatima Mernissi şi Abdullahi Ahmed an- Na'im sunt învăţaţi musulmani care au publicul lor atât în Occident, cât şi în lumea islamică, ei sunt de asemenea, până într-un anumit punct, asemănaţi cu studiile academice. Ideile lor pot fi progresiste din punct de vedere Islamic feminist, dar nu prezintă acelaşi potenţial de a ajunge la un număr mare de ascultători aşa cum o face ideile lui Fethullah Gülen. Fethullah Gülen a inspirit o mişcare socială civilă globală uriaşă cu origini islamice, în timp ce ei nu.

În concordanţă cu cele menţionate mai sus, Yilmaz afirmă: „ceea ce îl face pe Gülen unic este faptul că el a convins cu succes şi a mobilizat foarte mulţi oameni (...) pentru a stabili instituţii şi pentru a pune în practică discursul său şi ideile” (Yilmaz 2003:237). Printre aceste instituţii, despre care Yilmaz vorbeşte, mai sunt şi variatele asociaţii pentru promovarea dialogului, reprezentate peste tot pe glob. Mişcarea Gülen nu numai că sprijină dialogul şi schimbul de idei cu Occidentul, dar îl încurajează activ. Una dintre uneltele folosite pentru a construi relaţii bine închegate cu alte grupuri religioase şi etnice în ţările occidentale, au fost organizaţiile de dialog ale căror „membri” îşi dedică timpul pentru a forma un exemplu în calitate de musulmani. Bărbaţii şi femeile din cadrul mişcării Gülen, au auzit chemarea lui, şi o văd ca o parte din hizmet²⁴ (serviciu) pentru a  îndeplini aceste idealuri. Aceasta este o chestiune foarte importantă din moment ce una este să predici mesajul şi alta să ai într-adevăr posibilitatea de a-l transmite pe plan internaţional.

Fiind o unealtă prin intermediul căreia se promovează dialogul în oameni ce aparţin unor fonduri religioase diferite, mişcarea Gülen a pus bazele unor aşa numite organizaţii de dialog în toată lumea. Una dintre acestea este Dialoglussen. Dialoglussen şi-a pornit activitatea în anul 2006 în al doilea cel mai mare oraş din Suedia, Gothenburg. La început, numele mişcării era Rumi Dialoglussen, dar acum este doar Dialoglussen. La începutul anului 2008, o ramură a aceluiaşi grup ce activează în Gothenburg, au înfiinţat un birou ăn suburbia Kista²⁵ din Stockholm. Oricum, cele două ramuri de dialog, nu sunt grupuri separate, ci lucrează împreună prin diferite proiecte interreligioase şi interculturale. Din cauza distanţei geografice dintre cele două oraşe, unele proiecte se desfăşoară numai în unul dintre cele două oraşe. În activităţile grupurilor, s-a pus accentul pe proiectele care au ca scop înţelegerea interculturală. Suedia de azi este o societate multiculturală²⁶, iar scopul Dialoglussen este de a construi o punte de trecere între cultura suedeză şi imigranţi. Următorul text este un extras ce aparţine unui fluturaş în care sunt prezentate scopurile grupurilor. RDS înseamnă Rumi Dialoglussen. Aşa cum am menţionat mai sus, numele s-a schimbat în simplul Dialoglussen.

1. Promovarea unei înţelegeri reciproce între diferitele culturi în Suedia.
2. Crearea unui context de toleranţă reciprocă în societatea suedeză, lucrând activ pe plan intelectual.
3. Prin stabilirea dialogului şi a unei cooperări strânse cu mass-media, organizaţiile de voluntari (organizaţii non – guvernamentale), instituţiile publice şi lumea de afaceri, RDS doreşte să răspândească cunoaşterea mai multor culturi şi religii. RDS doreşte de asemenea să elimine prejudecăţile din societatea suedeză.
4. RDS doreşte să aibă un rol activ în procesul de integrare a suedezilor non – etnici în Suedia. Asociaţia RDS va depune eforturi pentru implicarea suedezilor non – etnici în sistemul educaţional suedez, şi va sublinia importanţa educaţiei în procesul de integrare.
5. Asociaţia ca lucra activ în promovarea înţelegerii reciproce dintre persoanele suedeze şi non – etnicii suedezi.

În mass-media suedeză, există o discuţie ce nu pare să se termine niciodată, legată de chestiunea modului de integrare a imigranţilor în societatea suedeză. Musulmanii în special sunt descrişi ca fiindu-le greu să se integreze în normele sociale suedeze. În acest context, Islamul este adesea văzut ca un obstacol. În mass-media, statutul femeii în Islam este adesea menţionat în moduri stereotipice (Karlsson Minganti 2008:7).

O chestiune care este mereu scoasă în evidenţă este folosirea baticului. Baticul, sau hijab-ul este privit ca un simbol periculos ce semnalează nedorinţa de integrare în modernitate şi în valorile occidentale. În acest context, modernitatea şi valorile occidentale sunt privite adesea ca fiind un întreg. De asemenea, ele sunt văzute ca un simbol al inegalităţii între sexe. Pe cealaltă parte, neacoperirea cu baticul este o chestiune ne-islamică, din punct de vedere al multor musulmani.

Atunci când a fost întrebat despre statutul vălului în Islam, un bărbat informator ce aparţinea ramurii din Stockholm al Dialoglussen, a spus că vălul nu arată cât de bun musulman este o persoană sau nu. El l-a citat pe Fethullah Gülen spunând că vălul aparţine categoriei Islamului denumită ca fiind furuat²⁷.

El a afirmat că „unele femei ce poartă văl poate nu se roagă, în timp ce femeile care nu poartă văl pot fi foarte pioase într-adevăr”.

Potrivit acestui informator, credinţa adevărată este mai importantă decât atributele externe. Acest lucru reflectă modul în care mesajul de toleranţă predicat de către Fethullah Gülen s-a impregnat în indivizii ce aparţin mişcării. Oricum., nu trebuie înţeles greşit, Fethullah Gülen nu descurajează femeile de la a purta văl.

În dezbaterile suedeze, mass-media a arătat adesea o versiune distorsionată a Islamului. Islamul este prezentat precum o religie care promovează terorismul şi discriminarea femeilor. Această imagine a Islamului promovată de către mass-media hrăneşte „percepţiile negative care sunt reflectate în societate în întâlnirile dintre musulmani şi non-musulmani” (Zaman Sverige 2007:15 ; Karlsson Minganti 2008:7 ; Observaţie personală).

O femeie informator a afirmat că în mass-media, femeile musulmane sunt caracterizate ca fiind „persoane slabe, de exemplu dacă ele poartă văl, o fac pentru că sunt forţate (...) Acesta este modul în care mass-media caracterizează toate femeile musulmane din lume” (informatoare, 25 de ani, 2008).²⁸

„Cred că este o nevoie de o sursă islamică, pentru ca individul să simtă că atât musulmanii cât şi non-musulmanii se pot încrede în ea, atunci când este vorba despre găsirea de informaţii despre Islam. Ijtihadul lui Fethullah Gülen poate fi o alternativă bună” (informatoare, 30 de ani, 2008).

De exemplu, obiceiul  tore²⁹ (în turcă), ce este întâlnit în Orientul Mijlociu şi clitoridectomia, care sunt foarte răspândite pe continentul african, sunt de cele mai multe ori atribuite în mass-media Islamului (deşi ele există şi în cultura creştină), şi nu culturii³⁰.

Din păcate, aceste chestiuni negative precum cele menţionate mai sus, care sunt subliniate frecvent în mass-media, sunt folosite de asemenea şi de către grupările islamofobice şi grupurile rasiste. Aceste grupuri folosesc interpretări greşite ale religiei pentru a consolida prejudiciile în societate polarizând Islamul cu Creştinătatea, de exemplu.

Andrea Bernadette scrie despre „teoria ciocnirii civilizaţiilor” a lui Samuel Huntington, în care chestiunea drepturilor femeilor „a fost una centrală” (Bernadette 2006:1) în dezbatere.

În acest discurs, Bernadette lansează două argumente convingătoare pentru a găsi o explicaţie istorică a noţiunii occidentale contemporane conform căreia femeile musulmane sunt oprimate de către bărbaţi. În primul rând, ea pune vina pe „interpretările orientaliste greşite (Bernadette 2006:1)” despre femeile musulmane,  care s-au imprimat şi stabilit foarte bine în imaginaţia occidentală din timpul secolului 19 a perioadei coloniale (Bernadette 2006:1). Din acel moment, până în ziua de azi, s-a răspândit ideea de supremaţie occidentală în faţa Islamului. În special, chestiunea drepturilor femeilor, sau mai bine spus, manifestarea populară că există o lipsă a drepturilor femeilor în Islam, a fost folosită neîncetat pentru a demonstra această noţiune. În mod asemănător, renaşterea globală în „fundamentalismul islamic” la care lumea a asistat, nu a făcut nimic mai mult decât să întărească noţiunile negative deja existente asupra Islamului. Actele teroriste şi politicile discriminatoare împotriva femeilor au devenit, în viziunea multor persoane, sinonime cu Islamul. În acest context, eforturile despuse de Fethullah Gülen, au dus la construirea unor căi de înţelegere şi dialog între culturi şi religii.

În calitate de lider islamic influent, Fethullah Gülen a luat atitudine împotriva radicalismului şi violenţei de orice fel. În ceea ce priveşte chestiunea legată de terorism, acesta afirmă:

„Un terorist nu poate fi denumit musulman, şi un musulman nu poate fi terorist. Un musulman poate fi doar reprezentantul şi simbolul păcii, al binestării şi al prosperităţii”

„Omorârea pe nedrept a unei persoane este precum omorârea întregii umanităţi”³¹

Când vine vorba e drepturile femeilor, Fethullah Gülen spune că inegalitaţile care sunt vizibile în societăţile islamice se nasc din tradiţiile neislamice sau din cultură. El afirmă următoarele:

„În atmosfera socială a societăţilor islamice în care Islamul nu este „contaminat” cu obiceiuri şi tradiţii neislamice, femeia musulmană este participantă pe deplin în viaţa de zi cu zi” (Gülen 2006:1). Acesta este un punct de vedere pe care şi informatorii mei îl împărtăşesc, spunând că unele practici discriminatorii împotriva femeilor, de exemplu în Turcia, s-au născut din cultură şi nu din religie. Oricum, unul dintre informatori a avut un punct de vedere complementar asupra distribuirii muncii între femei şi bărbaţi şi a afirmat că în timp ce femeilor le este permis să muncească, unele locuri de muncă sunt doar pentru femei, iar altele doar pentru bărbaţi:

„Femeile nu pot face aceleaşi lucruri pe care le fac bărbaţii. Acest lucru se datorează firii naturale. Ceea ce vreau să spun este că unele locuri de muncă sunt potrivite pentru femei, iar altele doar pentru bărbaţi „(informator, 31 de ani, 2008).

Un informator a spus că aceste probleme cu care se confruntă femeile musulmane au două tăişuri. Pe de o parte, ele sunt văzute ca fiind oprimate de către societatea suedeză, iar pe cealaltă parte, ele sunt obiectul interpretării greşite chiar de către musulmani, lucru care le afectează vieţile. Atunci când a fost întrebată ce poate face şi ce anume face Dialoglussen în privinţa chestiunilor menţionate mai sus, ea a răspuns:

„Cred că ei ar trebui să informeze lumea despre credinţa islamică şi despre statutul femeilor în Islam. Sper ca acest lucru să schimbă viziunea pe care societatea o are despre femeile musulmane, iar acest lucru va uşura situaţia noastră semnificativ. Este greu să fii mereu perceput în societate ca fiind o persoană oprimată, incapabilă să se apere, să nu fie independentă şi incapabilă să facă mmajoritatea lucrurilor, când de fapt nu este aşa (...) Ignoranţa în privinţa femeilor în Islam este de asemenea incredibil de mare printre musulmani şi este adesea ilustrată greşit. Trebuie să se implementeze cunoaşterea în practică, dar din păcate se pare că o să avem nevoie de mai mult timp să schimbăm tradiţia culturală „(informatoare, 30 de ani, 2008).

Dialoglussen, care este un grup inspirat de ideile lui Fethullah Gülen, încearcă să schimbe unele dintre atitudinile negative în privinţa Islamului, care se găsesc în societatea suedeză, prin intermediul dialogului. Trebuie să menţionez că aceştia promovează un dialog între diferiele grupuri etnice în societate şi nu numai dialoguri între religii. Unele dintre proiecte, care au loc deja, au fost iniţiate de către Dialoglussen şi alţii prin diferite grupuri creştine bisericeşti, precum şi de către comunitatea evreiască. Un exemplu de construire a păcii la un nivel foarte bine înrădăcinat este meciul de fotbal care s-a jucat în anul 2007 între imamii şi preoţii din Gothenburg. Fiind o modalitate de a acoperi rănile provocate de către atacurile teroriste Al Qaida de la 11 septembrie, meciul a fost jucat pe 11 septembrie. Se speră ca acest meci să se transforme într-un eveniment anual. Această activitate a fost organizată de către Kristna fredsrorelsen (Mişcarea Creştină pentru Pace), Kristna studenter (studenţii creştini) şi Muslimka fredsagenter ( Agenţii de Pace musulmani) şi Dialoglussen.³² (Zaman Sverige 2007:15 ; comunicare personală 2008).

Dialoglussen, pe de altă parte, a iniţiat alte proiecte. Proiectele iniţiate între musulmani, creştini şi grupurile de evrei, includ şi Abrahamstaltet. Pe data de 8 septembrie 2007, proiectul „cortul lui Avraam” a fost lansat în Gothenburg. În acel cort, diferitele afilieri religioase şi-au expus sfintele scripturi: Coranul, Biblia şi Tora. Vizitatorii evenimentului au fost invitaţi să asculte muzică, să se bucure de dansurile turceşti de Folk şi să guste mâncăruri din diferite religii şi culturi (Zaman Sverige 2007:15 ; comunicare personală).  Au mai fost iniţiate şi alte proiecte de către Dialoglussen şi de către o organizaţie din cadrul mişcării Gülen numită Platforma pentru Dialog³³,  care au organizat mese de iftar (ruperea postului în timpul Ramadanului) în Stockholm şi Gothenburg. Evenimentul a fost unul bineprimit, iar pentru unii oameni a fost prima lor întâlnire cu cultura islamică şi cu Islamul (Zaman Sverige 2007:16, comunicare personală).

Deşi aceste activităţi nu au legătură cu chestiunea legată de gen sau de drepturile femeilor, acestea sunt într-adevăr importante pentru a arăta importanţa dialogului în lupta împotriva prejudecăţilor în societate. Prejudecăţile şi ideile izolaţioniste din societate, se nasc adesea din lipsa contactului personal cu oameni ce aparţin altor medii, iar acest lucru este aplicabil atât sudezilor, cât şi imigranţilor. În crearea unei platforme sau a unui dialog între diferite grupuri religioase şi etnice, comunicarea personală este cea care contează cel mai mult. Elaine Andersson, care lucrează pentru organizaţia Copiii lui Avraam, a scos în evidenţă în timpul unui discurs pe care l-a ţinut la o cină de iftar organizată de Isveczaman şi Platforma pentru Dialog, că „Dialogul are loc între oameni, şi nu între religii. Religiile nu pot face asta fără oameni şi acest lucru îl facem noi la această cină de iftar” (Zaman Sverige 2007:19). Deci, o comunicare reciprocă continuă în privinţa multor chestiuni, nu neapărat concentrată în jurul femeilor în Islam, este necesară de-a lungul unui schimb de idei între grupuri pe o perioadă de timp mai lungă.

Prima mea întâlnire cu reprezentanţii suedezi din interiorul mişcării a avut loc în iarna anului 2008. Fiind un fel de lansare a ramurii din Stockholm a Dialoglussen, am fost invitat împreună cu soţia mea să participăm la cina Ashure³⁴ pe ata de 21 februarie 2008. Persoanele invitate reprezentau un amestec între turcii din mişcare şi reprezentanţii suedezi din Biserica Suedeză, un altul ce aparţine unei organizaţii care luptă împotriva islamofobiei în societatea suedeză şi un politician cu rădăcini turceşti ce lucrează în Partidul Verde (Miljopartiet). O femeie care lucrează în mişcare a organizat cina, care a avut loc pe un vas, printr-o scurtă prezentare. Unii dintre oaspeţi au vorbit suedeza, în timp ce alţii nu. Majoritatea femeilor purtau văluri pe cap în timp ce femeia care prezenta programul, nu purta.

Mai târziu, când am analizat întâlnirea mea cu oamenii prezenţi la cina de Ashure, primul lucru care mi-a venit în minte au fost observaţiile pe care Maria F. Curtis le-a făcut în lucrarea sa despre femeile din comunitatea lui Gülen din Statele Unite. Ea subliniază faptul că mişcarea Gülen este formată din femei ce provin din diferite contexte sociale. Aceste femei au propriile roluri specifice în cadrul organizaţiei. Unele dintre ele nu vorbesc engleza şi aparţin unui grup mai închis, care luptă pentru conservarea culturii turceşti şi a eticii din grup, în timp ce cele care vorbesc engleza sunt implicate din punct de vedere profesional atât în mişcare prin variatele proiecte de dialogare, precum şi în funcţie de ambasadori independenţi ai ideilor lui Gülen. Aceste profesioniste ajută grupul care nu vorbeşte engleza, să se adapteze vieţii din Statele Unite în timp ce grupul mai integrat reprezintă un fel de sprijin moral sub forma unei „mame adoptive sau surori” (Curtis 2005:2). Unele lucrări academice din mişcarea Gülen, descriu aceasta precum o mişcare conservatoare în care principalul rol al femeilor este de a pregăti mâncarea pentru variatele proiecte de dialog, precum cina de Ashure. Oricum, doresc să sugerez faptul că aceste roluri aparţin noilor veniţi, care din cauza lipsei lor de cunoaştere a limbii suedeze nu pot fi participanţi activi în aceste proiecte de dialogare. Oricum ar sta situaţia, observ o asemănare între America şi Suedia în modul în care funcţionează organizaţia.

Este foarte dificil de analizat  rolurile femeilor şi bărbaţilor la nivel domestic. Ce poate fi atribuit normelor mişcării Gülen, şi ce este expresia unei etici personale, influenţa normelor de gen sudeze sau chiar cultura turcească?

Am primit răspunsuri diferite atunci când am ridicat următoarea întrebare în chestionarul meu: „În opinia ta, femeile din mişcare care au o carieră profesională, ar trebui să aibă grijă de casă la acelaşi nivel cu o femeie casnică?”

„Dacă familia mai are şi un copil, cred că este dificil să se combine cariera cu muncile casei. Cineva are de suferit”. (Informator, 32 de ani, 2008) „Din păcate, cam aşa stau lucrurile, dar cred că este un sentiment plăcut să găseşti sprijin în Islam, căci acest lucru arată că nu este cazul. Această chestiune trebuie pusă în lumină, în special de către bărbaţii musulmani”. (informator, 30 de ani, 2008).

Un informator din mişcare a oferit un răspuns teoretic atunci când l-am întrebat despre sarcinile casnice: „Chiar dacă îmi ofer ajutorul în casă aşa cum o face soţia mea, se poate să fi făcut asta şi înainte de a fi implicat în mişcare” (informator, 34 de ani, 2008).

La începutul acestei lucrări am menţionat modul în care trei gânditori eminenţi ai Islamului au fost subliniaţi în dizertaţia lui Jonas Svensson. Există un număr mare de similarităţi în modul în care aceşti gânditori şi Fethullah Gülen cooperează cu chestiunea femeilor şi rolul lor în Islam. Oricum, trebuie să fie subliniat faptul că această chestiune a femeilor în Islam  este doar una din multitudinea de alte subiecte despre care Fethullah Gülen a scris. Punctul comun de plecare dintre Gülen şi variaţi contemporani este de a găsi soluţii la întrebările contemporane din Coran şi din Sunna. Aceşti intelectuali pot fi clasificaţi ca reprezentanţi a ceea ce Yilmaz numeşte „înăbuşitorii moderni” (Yilmaz 2003:237).

Atunci când se caută posibile indicii pentru a explica situaţia subordonării femeilor în lumea de azi, există un număr mare de factori care trebuie luaţi în considerare. Religia folosită ca o unealtă pentru a controla femeile poate fi unul dintre factori, dar acelaşi lucru poate fi spus despre rolurile de gen culturale, care pot fi aribuite religiei. Uneori este o combinaţie de mai mulţi factori. Aşadar, începând cu aspectul inegalităţii între sexe, există un număr mare de aspecte care trebuie luate în considerare atunci când se abordează  chestiunea drepturilor femeilor. Printre acestea se numără educaţia, fondul social, situaţia economică, cultura şi aşa mai departe (Karlsson Minganti 2008:3).

Părerea mea este că mişcarea Gülen nu face excepţie. Mişcarea Gülen nu poate fi văzută ca fiind mai omogenă decât este. Oamenii care sunt inspiraţi de către mesajul lui Gülen interpretează asta în diferite feluri. Astfel, inegalitatea între sexe din mişcare poate în cele din urmă să se nască din percepţile religioase personale în privinţa rolurilor ce ar trebui atribuite bărbaţilor şi femeilor. Grupul de oameni care respectă idealurile de sexe tradiţionale turceşti (culturale), pot conserva acestea pe solul suedez ca un fel de apărare culturală. Pe de altă parte, există o generaţie nouă care nu împărtăşeşte idealurile de sexe suedeze, ci încearcă să găsească un răspuns acceptabil islamic la aşteptările societăţii suedeze în ceea ce priveşte egalitatea între sexe.

Referindu-se la chemarea lui Gülen la educaţie, binecunoscutul învăţat Hakan Yavuz scrie în cartea Islamul Turcesc şi Statul Secular, scrie astfel despre Fethullah Gülen: „este mai practic şi mai progresist decât comunitatea sa” (...) „în urmă cu o decadă, această comunitate religioasă nu era dispusă să le permită fiicelor să meargă la licee, preferând în schimb să le trimită la cursuri coranice sau la şcolile de fete Imam Hatip foarte stricte” (Yavuz 2003:30).

Aşa cum era acum 15-20 de ani, mişcarea poate fi într-adevăr descrisă ca fiind mai mult conservatoare în gândire şi practică decât este astăzi. Mişcarea în ziua de azi s-a transformat de asemenea dintr-o mişcare naţională turcească în una internaţională activ. Mişcarea Gülen atrage oameni din diferite sfere sociale, religioase şi economice şi se adresează unei generaţii care consideră normal să discute despre Islam, Iudaism şi Creştinism, la fel de mult cum discută diferite hadis-uri. Mişcarea are de asemenea şi adepţi musulmani, chiar şi ateişti care sunt simpatizanţi ai ideilor lui Fethullah Gülen.

Din primele mele contacte cu mişcarea Gülen în Suedia, am tras concluzia că femeile nu pot fi descrise ca fiind un grup omogen. Acelaşi lucru poate fi spus de asemenea şi despre bărbaţi. De asemenea, este greu să vorbesc despre rolurile de genuri omogene în mişcare.

Purtătorul de cuvânt al Dialoglussen în Gothenburg, de exemplu, este un membru foarte activ al comunităţii. Ea a ales de asemenea să poarte vălul. Femeia care a prezentat cina Ashure nu purta văl. În consecinţă, chestiunea de purtare a vălului sau nu, sugerează foarte puţine despre întărirea femeilor în mişcare. Ceea ce ele au în comun este că nu au trăit în, ci în cadrul culturii suedeze din copilărie, şi sunt inspirate de idealurile lui Fethullah Gülen. În acest context este necesar să păşeşti dincolo de percepţia occidentală asupra tuturor femeilor în Islam, fiind doar nişte obiecte private de voinţă liberă. Karlsson Minganti vorbeşte despre întărirea femeilor şi femeile ca participante active, unde ea se referă la dezvoltare, Naila Kabeer.  În modelul lui Kabeer de analizare a acestei întăriri presupune „luarea de decizii importante în viaţă (...) au abilitatea de a defini şi realiza obiectivele” (Karlsson Minganti 2007:29). Acest model este contestat atunci când sunt incluşi oameni care par să fie subordonaţi superficial (Karlsson Minganti 2007:29). De ce ar dori ele să fie parte a unui lucru, care din perspectiva externă occidentală par a fi un sistem ierarhic care nu le oferă o libertate imediată? În discursul său, Karlsson Minganti înaintează un scenariu alternativ, care cred că se potriveşte în acest context. Un individ activ nu este doar o persoană care luptă împotriva unei ordini sociale triumfătoare, dar poate fi înţeles şi din alte puncte de vedere. Ea se referă la antropologul egiptean Saba Mahmood, care în mediul său de muncă printre femeile din Egipt a descoperit că principalul factor determinant pentru a fi individe active este voinţa de a deveni femei pioase „în gândire şi în acţiune” (Karlsson Minganti 2007:29) şi a nu elimina structurile masculine dominante (Karlsson Minganti 2007:29). Aşadar, din punctul meu de vedere, acest angajament activ în beneficiul femeilor în Islam nu poate fi privit doar ca un semn de subordonare într-o ordine socială patriarhală.

Când vine vorba de educaţie şi posibilele sale prospecte de a schimba idealurile misogine între sexe, s-ar putea spune că această chemare a lui Gülen la educaţie seculară şi religioasă, a dus la o a doua consecinţă. Datorită accentului pe care mişcarea Gülen îl pune pe educaţie, femeile musulmane au putut pătrunde mai mult pe teritorii precum educaţia superioară, care era rezervată doar pentru bărbaţi. Drept rezultat, aceşti oameni au acum posibilitatea de a interpreta religia într-un mod mai independent şi de a pune la îndoială structurile misogine care provin din cultură, şi nu din religie. Ijtihadul lui Fethullah Gülen poate ajuta ca inspiraţie pentru musulmani care doresc să-şi definească soarta, fiind compatibilă atât cu Islamul cât şi cu lumea occidentală în care trăiesc. De fapt, ca o consecinţă a faptului că mişcarea se implică din ce în ce mai mult pe plan internaţional, acest lucru se datorează faptului de a fi mai puţin turc în cultură în viitor. Acesta poate fi şi un vehicul ce poate schimba idealurile misogine ce pot fi atribuite mai mult culturii decât Islamului. Ar putea fi mai uşor pentru musulmanii din Occident să provoace ideile ce provin din cultură, din moment ce ei nu trebuie să facă faţă cu acea presiune atât de mult. Un informator a explicat că „Oamenii care au trăit în Suedia au o cunoaştere mult mai cuprinzătoare a Coranului decât cei care au crescut în Turcia, acolo unde este greu pentru oameni să distingă cultura de religie” (comunicare personală cu un informator 2008).

Este dificil să estimez ce parte a ijtihadului lui Fethullah Gülen în privinţa femeilor, le-a întărit pe acestea în mişcare, cel mai mult. Doresc să sugerez că deşi Gülen vorbeşte într-adevăr foarte mult despre drepturile femeilor în Islam, cea mai mare contribuţie în acest context a fost chemarea la educaţie. Prin educaţie, femeilor le-a fost înmânată o unealtă pe care ele o poartă mereu şi care le ajută să definească şi să negocieze rolul lor în societate. Dacă ne întoarcem la Suedia, aceste femei care trăiesc la răscrucea dintre ceea ce poate fi numit „valori occidentale  „şi credinţă islamică, pot folosi îndemânările lor în concordanţă cu un context islamic acceptabil şi cu aşteptările societăţii suedeze. Milioane de bărbaţi şi femei ascultă mesajul lui Fethullah Gülen, unul de pace, toleranţă şi dialog, şi cred că potenţialul mişcării de a construi un pod este enorm.

• Baldick, J. (1989) Mystical Islam: An Introduction to Sufism. Reprint 1992. I.B Tauris & Co Ltd Publishers, London. Baldick.
• Bernadette, A. Women and Their Rights. La adresa: http://en.fgulen.com/conference-papers/thefethullah-gulen-movement-ii/2213-women-and-their-rights.html (ultima dată accesat pe data de August 18, 2008)
• Curtis, M. The Women's Side of the Coin: The Gülen Movement in America, A New Turkish American Community Taking Root.la: http://en.fgulen.com/conference-papers/the-fethullahgulen-movement-i/2136-the-womens-side-of-the-coin-the-gulen-movement-in-america-a-newturkish-american-community-taking-root.html (ultima dată accesat pe data de August 18, 2008)
• El Pais. El padre del "Opus" islámico. (The father of the Islamic "Opus"). la: http://www.elpais.com/articulo/internacional/padre/Opus/islamico/elpepiint/20080712 (ultima dată accesat pe data de August 17, 2008)
• Foreign Policy 2008: Turkish cleric Gülen tops intellectuals list. la: http://blog.foreignpolicy.com/node/9097 (ultima dată accesat pe data de August 18, 2008)
• Gülen, F. Women's Rights? At: http://en.fgulen.com/questions-and-answers-1/178-variousissues/1075-womens-rights.html (ultima dată accesat pe data de August 18, 2008)
• Gülen, F. Women Confined and Mistreated. la: http://en.fgulen.com/recent-articles/2897-womenconfined-and-mistreated.html (ultima dată accesat pe data de August 18, 2008)
• Karlsson Minganti, P. (2007) Muslima. Islamisk väckelse och Unga Muslimska Kvinnors Förhandlingar Om Genus I Det Samtida Sverige (Muslima. Islamic revival and Young Muslim Womens' Negotiations on Gender in Contemporary Sweden) Carlsson Bokförlag. Stockholm.
• Karlsson Minganti, P. (2008) Becoming a"Practicing" Muslim. Reflections on Gender, Racism and Religious Identity Among Women in a Swedish Muslim Youth Organisation. At: http://www.elore.fi/arkisto/1_08/kam1_08.pdf (ultima dată accesat pe data de August 18, 2008)
• Keles, O. (2007) Promoting human rights values in the Muslim World: The case of the Gülen Movement. International Conference Proceedings. Muslim World in Transition: contributions of The Gülen Movement. Leeds Metropolitan University Press. London. 683-708.
• King, U. (2005) Gender and Religion: An Overview, in: Lindsay Jones (Ed) Encyclopedia of Religion, Volumul 5. A doua ediţie. Detroit. Macmillan Reference USA (Online, Gale library).
• Kinsley, D. (2002). Women's Studies in the History of Religions. In Methodology in Religious studies. The Interface with Women's Studies. State University of New York Press. 1-15
• Kurtz, L. (2005) Gülen's Paradox: Combining Commitment and Tolerance. The Muslim World. Special Issue. Islam in contemporary Turkey. Volume 95, Number 3, Hartford Connecticut. 373-384.
• Lapidus, A. (1985) A History of Islamic Societies, Cambridge University Press.
• Özdalga, E. (2005) Redeemer or Outsider? The Gülen Community in the Civilizing Process. The Muslim World. Special Issue. Islam in contemporary Turkey. Volume 95, Number 3, Hartford Connecticut. 429-446.
• Prizma, March 2002, nr 9. Interkulturell samhällsmagasin på turkiska. (Intercultural Magazine About Society in Turkish) Stockholm
• Rumi Dialogslussen. Arca lui Noe, 21 februarie 2008.
• Invitaţie la cina Ashure la: http://www.dialogslussen.se/images/aktiviteter/ashura_inbjudan.pdf (ultima dată accesat pe August 18, 2008)
• Rumi Forum. Povestea Ashurei la adresa: http: //www.rumiforum.org/server/index.php?option=com_content&task=view&id=55&Itemid=35 (ultima dată accesat pe August 18, 2008)
• Sarıtoprak, Z. (2003) A Sufi in His Own Way, in: M.H. Yavuz & J.L. Esposito (Eds) Turkish Islam and the Secular State, The Gülen Movement, Syracuse University Press, New York. 156-169.
• Sarıtoprak, Z. (2005) An Interviev with Fethullah Gülen. The Muslim World. Special Issue. Islam in contemporary Turkey, Volume 95, Number 3, Hartford Connecticut. 447-467.
• Stephenson, A.J. Leaving Footprints in Houston: answers to Questions on Women and the Gülen Movement. At: http://en.fgulen.com/conference-papers/the-fethullah-gulen-movement-ii/2219-leaving-footprints-in-houston-answers-to-questions-on-women-and-the-gulen-movement.html (ultima dată accesat pe data de August 18, 2008)
• Svensson, J. (1996) Muslimsk feminism, några exempel (Muslim feminism, some examples) Lund. Sweden
• Svensson, J. (2000) Women's Human Rights and Islam, A Study of Three attempts at Accommodation, Lund. Sweden
• Şen, M. (2005) Turkish Islamist entrepreneurs in Central Asia, in: B. Schlyter (Ed) Prospects for democracy in Central Asia, Swedish Research Institute in Istanbul. 253-264.
• The Guardian. Murdered in name of family honour. At: http://www.guardian.co.uk/world/2005/jun/23/israel (ultima dată accesat pe August 11, 2008)
• Today's Zaman. Foreign Policy rankings and Fethullah Gülen by Muhammed Çetin. At: http://www.todayszaman.com/tz-web/detaylar.do?load=detay&link=145788 (last accessed August 11, 2008)
• Thomas Michel, S.J. (2005) Sufism and Modernity in the Thought of Fethullah Gülen. The Muslim World. Special Issue. Islam in contemporary Turkey. Volumul 95, Numărul 3, Hartford Connecticut. 341-358.
• Yılmaz, I. (2003) Ijtihad and Tajdid by Conduct, în: M.H. Yavuz & J.L. Esposito (Eds) Turkish Islam and the Secular State, The Gülen Movement, Syracuse University Press, New York. 208-237.
• Zaman Sverige 2007. Special Edition. Förnuftets Röst (The Voice of Common Sense)
• Zarcone, T. (2005) El Islam en la Turquía Actual (Islam in Contemporary Turkey), Biblioteca del Islam Contemporáneo. Ediciones Bellaterra, Barcelona.
• Citire inspiraţională
• Krause, W. (2007) Civility in Islamic activism: Towards a better understanding of shared values for civil society development. International Conference Proceedings. Muslim World in Transition: contributions of the Gülen Movement, Leeds Metropolitan University Press, London. 163-175.
• Kwok, P.L. & Donaldson, L.E. (2002) Introduction, în: Laura E .Donaldson & Pui-Lan Kwok (eds.), Postcolonialism, feminism & religious discourse. Routledge. 14-28.
• Özdalga, E. (2003) Three Women Teachers Tell Their Stories, în: M.H. Yavuz & J.L. Esposito (Eds) Turkish Islam and the Secular State. The Gülen Movement, Syracuse University Press. New York. 85-114.
• Turkish Weekly. Gülen Movement: Modern expression of Turkish Islam (interview with Hakan Yavuz) at: http://www.turkishweekly.net/comments.php?id=106 (ultima dată accesat pe data de August 18, 2008)
• UNFPA Turkey and South Caucasus http://www.unfpa.org.tr/gender.htm (ultima dată accesat în 11 August 2008)
• Yılmaz, I. (2005) State, Law, Civil Society and Islam in Contemporary Turkey. The Muslim World. Special Issue. Islam in contemporary Turkey, Volumul 95, Numărul 3, Hartford Connecticut. 385-411.
• Zaman Newspaper in Swedish/Turkish. 2006. Ediţie lunară

¹Nu afirm că conceptele de „tradiţional” şi „diferite roluri” contrazic genul de calitate.

²Ijtihadul este principiul raţionamentului (sau interpretării) asupra Islamului. Oricum, în unele cercuri musulmane otrodoxe, această unealtă de ijtihad a fost respinsă din moment ce această grupare împarte aceeaşi idee: calea de a interpreta taqlid-ul nu este accesibilă.

³Menţionez nord european deoarece în această lucrare mă concentrez asupra Suediei. Procedez astfel din moment ce în aşa zisa „lume occidentală” există o variaţie culturală foarte mare între diferitele religii. În această lucrare voi folosi termenele de Occident şi occidentali, dar fac acest lucru doar pentru a face referire la contextul nord european.

⁴Interviurile mele au fost realizate atât la nivel personal, cât şi trimiţând un chestionar în limba engleză şi suedeză prin e-mail oamenilor implicaţi în mişcarea Gülen, pe care i-am cunoscut personal. Răspunsurile la întrebările mele au fost oferite în suedeză, daneză şi turcă. Vreau să subliniez că răspunsurile primite şi folosite în această lucrare ar trebui să fie înţelese din punct de vedere al prezentării exemplelor personale ale oamenilor activi în această mişcare. Deşi am primit mai mult material decât am prezentat în această lucrare, am ales, datorită spaţiului limitat, să prezint doar ideile cele mai descriptive şi relevante.

⁵Unul dintre informatori a fost crescut în Danemarca.

⁶În dizertaţia Drepturile Umane ale Femeilor şi Islamul- A Studz of Three attempts at Accommodation scrisă de Jonas Svensson, se vorbeşte despre cum au abordat chestiunea drepturilor femeilor în Islam trei participanţi musulmani contemporani la dezbateri. Cei trei sunt: Riffat Hassan născut în Pakistan, feministul musulman marocan Fatima Mernissi şi Abdullahi Ahmed an-Na’im din Sudan.

⁷În anul 2008 Fethullah Gülen a fost votat de către cititorii revistei internaţionale Politica Străină, ca fiind persoana intelectuală cea mai influentă din lume. El a primit binecunoscutul premiu Nobel la fel ca Mohamed Yunus, Orhan Pamuk, Shirin Ebadi şi Al Gore. În acest context este important de menţionat că la scurt timp după ce lista cu cei votaţi pe internet a fost anunţată în ziarul Zaman, condus de către adepţii ideilor lui Fethullah Gülen „au început să curgă voturi în favoarea lui” (Ziarul Politica Străină 2008:1; vezi de asemenea Today’s Zaman 2008).

⁸Prin logistică mă refer la micile sarcine conduse, de exemplu, la conferinţe: servirea cafelei, ajutor în procedurile de înregistrare, transportul la şi de la hoteluri la aeropoarte, etc.

⁹Numele conferinţei a fost Lumea Islamică în tranziţie: contribuţii ale Mişcării Gülen.

¹⁰O altă interpretare greşită a mişcării Gülen este aceea că ea este un fel de tariqa sufită (un ordin sufit) (idee exprimată în ziarul spaniol El Pais: El Pais 12 iulie 2008). Pentru mai multe informaţii despre aceste subiecte vezi Zeki Saritoprak. A Sufi in his Own Way, Thomas, S.J. Sufismul şi Modernitatea în Gândirea lui Fethullah Gülen şi a lui Elisabeth Ozdalga, Răscumpărător sau Intrus? Vezi lista completă în bibliografie.

¹¹Keles scrie că „Influentul Rand din Statele Unite, de exemplu, îl identifică în mod greşit pe Gülen ca fiind „modernist” şi afirmă că deşi moderniştii sunt cei mai adecvaţi aliaţi ai Occidentului din punct de vedere al discursului şi credinţei lor, le lipseşte autenticitatea tradiţionaliştilor cu ajutorul căreia pot influenţa publicul. Observaţiile per ansamblu în ceea ce îi priveşte modernişti sunt corecte, dar nu şi cea în privinţa lui Gülen” (Keles 2007: 686-687).

¹²Exemplu este Franţa în Algeria şi Marea Britanie în Egipt (Svensson 1996: 14)

¹³În secolul douăzeci marile oraşe din Turcia: Istanbul, Ankara şi Izmir au fost cele care au primit un influx masiv de imigranţi din Anatolia. În marile oraşe turceşti, principala polarizare a fost între valorile tradiţionale versus stilul modernist Kemalist- sate versus oraşe- religie versus laicism (Zarcone 2005: 171).

¹⁴În mod ironic reformatorul islamist Muhammad ibn Abd al Wahhab (1703-1787) a iniţiato chemare la Islamul curat „nepoluat”. Conform lui Abd al Wahhab, Islamul avea nevoie să fie curăţat de elementele neislamice precum venerarea populară a sinfţilor, şi „extrema venerare a Profetului Mohamed” (Baldick, 1989: 133) realizată de mulţi musulmani (Baldick, 1989: 133; Svensson 1996: 16). Mişcarea talibană în Afganistan a fost inspirată de acest mod de a interpreta Islamul.

¹⁵Fethullah Gülen nu etichetează interpretarea ijtihadului. Yilmaz scrie astfel: „mulţi oameni se pot adapta la discursul său şi pot urma ijtihadul său, deşi el nu etichetează percepţiile sale ca fiind ijtihad” (Yilmaz 2003: 237).

¹⁶Trebuie observat faptul că majoritatea aşa numitor religii ale lumii au o viziune complementară asupra bărbaţilor şi femeilor. Complementar înseamnă că se acordă diferite roluri bărbaţilor şi femeilor. Oricum, trebuie subliniat că acest cuvânt-complementar- are diferite conotaţii în diferite locaţii culturale. În Occident este înţeles adesea ca inegalitate, în timp ce între majoritatea musulmanilor, inclusiv în „musulmanii feminişti”, nu prea se întâmplă acest lucru.

¹⁷Kinsley scrie că cercetătorii occidentali au fost tentaţi adesea să condamne „practicile religios-cultural, precum clitoridectomia sau hijabul purtat de femeile musulmane” (Kinsley 2002: 12). Feminiştii occidentali şi învăţaţii occidentali au primit deci aceste lucruri ca pe un mod de a oprima femeile şi de a subordona victimele într-o ordine socială patriarhală (Kimsley 2002: 12-13).

¹⁸Deşi Jonas Svensson nu scrie despre Fethullah Gülen în teza sa, acesta este totuşi o unealtă folositoare de comparaţie atunci când analizează informaţiile despre dezbaterea învăţaţilor islamici contemporani asupra drepturilor femeilor în Islam.

¹⁹În ijtihad, procesul de reinterpretare a inclus de asemenea şi punerea la îndoială a legitimităţii hadisului. Una dintre metodele folosite în deosebirea hadisului „adevărat” de cel „neadevărat” a fost isnadul- un lanţ de informatori. Folosirea isnadului ajută la investigarea informatorilor hadis, dacă aceştia erau răspunzători din punct de vedere moral, dacă au trăit în aceeaşi perioadă sau dacă se cunoşteau (Lapidus 1985: 104; 1985: 922; Svensson 2000: 136).

²⁰ Conform ei, aceste versete au fost interpretate greşit din cauza faptului că limba arabă conţine atât de multe cuvinte care pot avea diferite interpretări. Ea subliniază că Coranul poate fi interpretat în multe feluri din cauza bogăţiei vocabularului arab. Folosind această metodă ea a putut găsi mai puţine înţelesuri misogine în Coran fără a pune la îndoială statutul său ca fiind netemporal şi cuvântul lui Dumnezeu (Svensson 2000: 94-96; 2000: 206).

²¹ Mernissi afirmă că iniţial, Islamul a fost progresiv atunci când era vorba de drepturile femeilor. Oricum, din cauza factorilor economici, atitudinile şi tradiţiile din timpul perioadei de dinaintea Islamului, numită Al-Jahiliya, au fost conservate. Mernissi scrie că acest lucru a fost o consecinţă a faptului că bărbaţii doreau să deţină controlul asupra femeilor (Svensson 2000: 148-159).

²²Din punctul de vedere al lui an-Na’im, este necesară „o islamizare alternativă” (Svensson 2000: 174). El îşi bazează argumentul pe faptul că Coranul este scris în două rânduri, în perioade de timp care se suprapun. Mesajul meccan este descris de către acesta ca aparţinând unei perioade de toleranţă şi egalitate (Svensson 2000: 177). Mesajul medin care nu împărtăşeşte această calitate înnăscută poate fi privit, conform lui an-Na’im drept o „graniţă a timpurilor” (Svensson 2000: 177.178). Abdullahi Ahmed an- Na’im foloseşte metodologia profesorului său, M.M. Taha. Legat de punctele de vedere ale lui an-

Na’im şi Taha, Svensson scrie: “Islamul constă în două mesaje diferite, unul din partea lui Mohamed în Mecca şi celălalt în Medina, ce au legătură cu diferenţele de ascultători. Există de asemenea şi o perioadă de mijloc în care aceste două mesaje se suprapun. Primul mesaj, cel din Mecca, este mesajul original şi etern, caracterizat de idea de egalitate (incluzând şi calitatea între sexe), toleranţă, respect şi libertate de alegere. Celui din urmă îi lipsesc aceste caracteristici şi este “limitat de timp”. Acest lucru este relevant şi aplicabil doar erelor pre-moderne din istorie” (Svensson 2000: 177-178). Jonas Svensson explică faptul că an- Na’im crede că “versetele mecane amânate originale- ca rezultat al circumstanţelor schimbate- abrogă versetele limitate de timp ca sursă a legii islamice” (Svensson 2000:189).

²³ Yilmaz afirmă că întrebarea care se pune în ziua de azi nu este cea dacă uşile ijtihadului sunt deschise sau închise. Chestiunea importantă este care ijtihad este necesar şi care nu. Datorită bombardării cu materiale religioase găsite în mass-media, în cărţi sau pe internet, în ziua de azi oricine poate fi propriul său mujtahid (expert) şi poate executa ijtihad.

²⁴Hizmet înseamnă slujbă (sau serviciu). Unii ar putea spune că noţiunea de serviciu funcţionează ca element de bază în Mişcarea Gülen. Ideea este de a sluji altor oameni înainte de a sluji sieşi. Este un ideal a cărui moştenire se trage din idealurile sufite. În acest context puternic influenţat de idealuri sufite, trebuie să ne oferim în slujba oamenilor fără a ne pune pe noi înşine înainte. De aceea, acest lucru este văzut ca un ideal Islamic- a se afla în slujba omenirii. Acest serviciu poate include resurse umane, precum şi economice. Elementul de hizmet este de fapt foarte important în Mişcarea Gülen încât există o cale comună de a descrie o persoană care “s-a alăturat serviciului” “Hizmete katildi” (Şen 2005:256).

²⁵În toamna anului 2008 acest grup a construit de asemenea şi o mică şcoală în suburbia din Stockholm, Vallingby. Este o şcoală compusă din aproximativ 60 de elevi, cu şapte profesori angajaţi full time. Majoritatea profesorilor sunt femei. Copiii au vârste cuprinse între 7 şi 12 ani. (Comunicarea personală 2008).

²⁶În Suedia există aproximativ 300.000 de persoane care s-ar descrie ca fiind musulmani. Însă, datorită legislaţiei suedeze, este foarte dificil să oferim o cifră exactă (Karlsson Minganti 2008:1). Populaţia Suediei este de 9 milioane persoane.

²⁷Füruat se referă la anumite prescripţii din credinţa islamică, ce pot fi considerate având o importanţă scăzută (atunci când sunt comparate), faţă de elementele de bază ale religiei, precum credinţa în Dumnezeu şi analizarea ritualurilor zilnice de rugăciune.

²⁸Pentru informaţii în plus despre atitudinile în ceea ce priveşte vălul în Suedia, vezi Karlsson Minganti 2008:8.

²⁹Uciderea lui Fadime Şahindal de către propriul ei tată în anul 2002 din cauză că avea ca iubit un suedez, a cauzat violenţă, lucru foarte rar întâmplat în Suedia. Cum s-a putut întâmpla acest lucru în Suedia? De ce nu a protejat-o nimeni? După ce a avut loc acest incident, politicienii danezi au reacţionat şi s-au luat măsuri politice de a proteja femeile ameninţate. Există un raport întreg pe tema lui Fadime Şahindal în versiune în limba turcă în revista Prizma (Prizma, 2002).

³⁰Pentru mai multe informaţii despre dezbatere în Suedia, vezi Karlsson Minganti 2007 şi 2008.

³¹Video la conferinţele lui Gülen în Londra şi Rotterdam în anul 2007.

³² Rolul lui Dialogslussen în acest proiect a constat în oferirea de jucători pentru meci, publicitate despre eveniment la radio şi TV (Comunicare personală 2008). ³³ Numele complet este Plattform for Dialog och Tolerans (Platforma pentru dialog şi toleranţă).Organizaţia Dialog a lucrat până recent foarte strâns cu RDS, Rumi Dialoglussen (Gothenburg). Plattform for Dialog och Tolerans a fost activă în diferite proiecte culturale în sfera din Stockholm timp de aproximativ 7 ani. O dată cu stabilirea Dialoglussen în Sfera din Stockholm în anul 2008, două grupuri s-au unit pentru a forma unul singur, numit Dialoglussen. Oricum, Plattform for Dialog och Tolerans încă mai există la nivel formal (informare personală 2008).³⁴ În Anatolia, musulmanii şi creştinii îl comemorează pe Profetul Noe mâncând o delicatesă numită ashure. În tradiţia musulmană, există credinţa conform căreia, atunci când apele marei inundaţii au început să se retragă, Noe şi familia sa au adunat toată mâncarea ce a rămas pe arcă şi au făcut din ea un fel de mâncare. Ashure este sărbătorită în a zecea zi a lunii islamice a lui Muharram (Rumi Dialoglussen 2008; Rumi Forum).

Tweet

Whatsapp