Mișcarea Gülen și promovarea valorilor drepturilor umane în lumea islamică

Premisa acestei lucrări o reprezintă faptul că valorile drepturilor umane sunt o temă constantă în gândirea și tajdid-ul lui Fethullah Gülen, fiind de asemenea exprimate de către Mișcarea Gülen prin exemple. Tajdid-ul este comunicat și construit colectiv permițând adaptarea și indigenizarea, ca răspuns flexibil la diferite contexte socio-culturale. În plus, punctele de vedere ale lui Gülen în ceea ce privește democrația, pluralismul, drepturile umane, libertatea sau credința, promovează în mod direct valorile și normele drepturilor umane. Această teză dezbate faptul că lumea islamică este foarte importantă în aspirațiile lui Gülen pentru o civilizație cuprinzătoare, deci această mișcare activează acum în cele mai multe părți ale lumii. În timp, așa cum s-a întâmplat în Turcia, ideile lui Gülen vor face mai puternică periferia din societățile musulmane pentru a influența baza și a deschide calea libertății și a drepturilor umane.

Teza se împarte în trei părţi. Prima parte dezbate dinamica ce stă la baza influenței lui Gülen și natura tajdid-ului său, pentru a putea evalua dacă influența lui poate fi transferată și în altă parte. A doua parte evaluează conținutul tajdid-ului lui Gülen, susținând că valorile drepturilor umane este o temă mereu prezentă în discursurile sale despre islam. Se analizează părerile lui Gülen despre islamismul anatolian, democrație și politică, drepturile umane și libertatea la credință, ilustrând în același timp ijtihad-ul mărit asupra pedepsirii temporare a apostazei în legea islamică. A treia parte pune in discuție activitățile mișcării în lumea islamică, susținând că această mișcare a pătruns acum o perioadă de adolescență și se dezbate dacă tajdid-ul și discursul lui Gülen, prin această practică a mișcării, poate într-adevăr promova valorile drepturilor umane în această lume.

Introducere

Premisa lucrării este că valorile drepturilor umane reprezintă o temă persistentă în gândirea și tajdid-ul lui Fethullah Gülen, fiind exprimată de către Mișcarea Gülen prin exemple. Tajdid-ul este construit și comunicat colectiv, permițând adaptarea și indigenizarea ca răspuns flexibil la diferitele contexte socio-culturale. În plus, punctele de vedere ale lui Gülen în ceea ce privește democrația, pluralismul, drepturile umane, libertatea sau credința, promovează în mod direct valorile și normele drepturilor umane. Această teză dezbate faptul că lumea islamică este foarte importantă în aspirațiile lui Gülen pentru o civilizație cuprinzătoare și deci această Mișcare activează acum în cele mai multe părți ale lumii. În timp, așa cum s-a întâmplat în Turcia, ideile lui Gülen vor face mai puternică periferia din societățile musulmane pentru a influența baza și a deschide calea libertății și a drepturilor umane.

Pentru început, trebuie să subliniez că, deși volumul de literatură și de cercetări continuă să crească în ceea ce îl privește pe Gülen și mișcarea sa, până acum influența sa în lumea islamică este foarte mică. Acest fapt se datorează faptului că Mișcarea s-a făcut foarte puțin vizibilă sau activă în lumea islamică, față de celelalte colțuri ale lumii. Acest domeniu necesită mai multă cercetare empirică. Provocarea pe care acest lucru o prezintă deci, este în primul rând de a-l contextualiza pe Gülen în lumea musulmană înainte de a analiza mai departe influența, în orice fel, pe care el a avut-o în promovarea valorilor drepturilor umane în această regiune.

Așadar, această teză se împarte în trei secțiuni. Prima secțiune analizează dinamica influenței lui Gülen și natura tajdid-ului său. Scopul ce se află în spatele acestora este simplu, iar pentru a putea prezice dacă Gülen are vreo influență semnificativă în lumea islamică, este necesar să înțelegem în primul rând ce anume îl face influent pe Gülen, cât de influent este el în Turcia și dacă această influență este transferabilă. A doua secțiunea dezbate conținutul tajdid-ului lui Gülen, susținând faptul că valorile drepturilor umane reprezintă o temă inerentă în discursile sale despre islam. Se analizează părerile lui Gülen despre islamismul anatolian, democrație și politică, drepturile umane și libertatea la credință, ilustrând în același timp ijtihad-ul mărit asupra pedepsirii temporare a apostazei în legea islamică. A treia parte aduce în discuție activitățile Mișcării în lumea islamică, susținând că această mișcare a parcurs acum o perioadă de adolescență și se dezbate dacă tajdid-ul și discursul lui Gülen, prin această practică a Mișcării, poate într-adevăr promova valorile drepturilor umane în această lume.

În evaluarea influenței potențiale ale lui Gülen în lumea islamică, voi face referire la modelul centru/periferie a lui Serif Mardin. Sugerez faptul că lupta actuală pentru putere în Turcia, așa cum se manifestează ca fiind vârful iceberg-ului din bătălia politică recentă dintre publicul nou, democratic, dar conservator reprezentat de către Partidul de Dezvoltare și Justiție aflat la putere (AKP) și secularii militanți de margine reprezentați de Partidul Republican al Poporului (CHP), reprezintă de fapt o luptă dintre periferie și centru.

În această lucrare, susțin faptul că așa cum discursul și mișcarea Gülen au fost instrumentale în a face mai puternică periferia Turciei, așa și prezența lor va avea un efect asemănător în lumea islamică.

În ultimul rând, subliniez că orice discuție teologică din această lucrare este tangențială principalei premise. Ceea ce este important pentru această premiză este că Gülen este văzut și considerat a activa în contextul tradițional a jurisprudenței și teologiei islamice, dar asta nu înseamnă că el o și face. Ideea cum ca el ar face-o, ajută la explicarea percepției și influenței de care el se bucură în Turcia și din ce în ce mai mult înafara granițelor ei.

Influența lui Gülen și tajdid-ul

Gülen reprezintă o combinație de lucruri în același timp, și această combinație de caracteristici, abilități și calificări, dintre care unele au fost exclusive, îl deosebesc de restul, și i-au oferit un ascuțiș transformator. Gülen este un învățat islamic, un activist al păcii, intelectual, lider al unei mișcări bazate pe civil-credință, reformator social, mentor, poet și scriitor. El a motivat și a inspirat o întreagă generație în Turcia și peste hotarele ei, ce însumează milioane într-o mișcare multi-etnică (chiar și multi-religioasă), pe care el a numit-o „Comunitatea voluntarilor”.

Deși persoana și spiritul lui Gülen sunt foarte interesante și pot fi analizate, eu mă voi rezuma la a analiza dinamicitatea care îl face să se bucure de o asemenea influență în Turcia.

Formula trio a lui Gülen: devotament-intelect-înțelepciune

Această formulă reprezintă combinația a trei caracteristici care au făcut ca Gülen să devină foarte cunoscut și influent în Turcia, fiind numit musulman sufit devotat spiritual, intelectual în gândirea și citirea contemporană, și un foarte aclamat învățat islamic sau înțelept.

Ali Bulac, un învățat musulman independent și foiletonist, a fost primul care a subliniat înțelepciunea intelectuală a lui Gülen și importanța sa, spunând că Gülen este cel mai recent întăritor al tradiției Ulema. Alim (singularul de la Ulema) reprezintă un titul arăbesc ce se atribuie doar învățaților islamici cei mai bine informați, care dețin o cunoaștere impecabilă a surselor, științelor și metodologiilor islamice. Oricum, Bulac afirmă că a fi doar un alim nu este suficient. Pentru a avea efect și a fi relevant, el trebuie să devină janahayn (aripa duală), cu alte cuvinte, un intelectual foarte bun cunoscător a societăților și gândirii vestice, de asemenea.

În ceea ce-l privește pe Gülen în această privință, Bulac spune: Dintre puținii luptători care există, Gülen este poate cel mai reprezentativ pentru janahayn. El deține următoarele caracteristici cheie: o înțelegere profundă a științelor islamice, cunoaștere profundă a biografiei (jim al-rijal) în nararea hadithurilor și o înțelegere deplină a metodologiei islamice (usul). Cartea sa, Concepte cheie în practicarea sufismului reprezintă o lucrare de o importanță foarte mare în termeni ai gândirii și tradiției sufiste. Cea mai importantă caracteristică a lui Gülen este aceea că el analizează probleme contemporane și aduce soluții folosind metodologia tradițională a jurisprudenței islamice și a hadithurilor.

Aprecierea lui Gülen asupra filozofiilor, istoriei , literaturii și științei vestice, este evidentă din referințele pe care acesta le trage din aceste discipline și interpretări pe care le face din problemele contemporane. Într-un interviu luat de Eyup Can, Gülen îi enumeră pe Kant, Descartes, Sir James Jean, Shakespeare, Victor Hugo, Tolstoy, Dostoievski și pe Pușkin, afirmând că aceștia sunt unii dintre intelectualii vestici pe care i-a citit. Știm din biografiile sale că el i-a studiat pe Kant, Rousseau, Voltaire, Emile, Schiller și lucrări ale unor filosofi existențialiști precum Camus, Sartre și Marcuse în timpul executării serviciului militar în 1961.

În cele 14 casete cu predici pe care acesta le-a livrat în 1978 timp de câteva luni la congregația unei moschei, în care vorbea despre existența lui Dumnezeu (tawheed), Gülen mai analizează în detaliu și subiecte precum a doua lege a termodinamicii, Big Bang-ul, astrofizica, astronomia, probabilitatea, fizica atomilor și biologia, susținându-și argumentele. Multe alte serii de predici, structurate și metodologice în ele însele, includ această varietate a disciplinei și a conținutului. Există povești legendare care circulă printre adepții lui Gülen despre cum ascultătorii obișnuiau să adoarmă în timpul predicilor sau intelectualii de stânga convinși să participe la predici ațipeau, dar se trezeau năuciți și dezorientați în timpul predicii lui Gülen care vorbea despre protoni, electroni și neutroni.

Abilitatea lui Gülen este aceea de a-și extrage referințele atât din filosofiile islamice, cât și vestice și de a le interpreta unele cu altele, iar asta îl face janahayn. Această aripă duală îi permite să acumuleze două lucruri: primul ar fi că atrage simpatia și i se alătură cei care-și extrag referințe din științele pozitive și sunt simpatizanți ai gândirii iluminării vestice și al doilea lucru îl reprezintă faptul că poate să demonstreze „liberalilor vestici” și „conservatorilor religioși” că nu există nicio contradicție inerentă între islam, știință și necesitățile erei moderne.

Oricum, această caracteristică duală este insuficientă pentru a explica influența lui Gülen. În descrierea lui Bulac lipsește un lucru, și anume devotamentul spiritual orientat către sufism al lui Gülen și pasiunea manifestată adesea prin emoții intense, dedicare și proză poetică în discursurile sale.

Gülen este perceput de către public ca fiind un individ cu adevărat religios, care a rămas celibatar datorită devotamentului său pentru Dumnezeu, și cauzează și duce o viață pe deplin ascetică, dormind și mâncând foarte puțin, și petrecându-și timpul, mai ales acum, în venerare solitară, studiind cu studenții săi. Înflăcărarea și zelul său religios neobișnuit se fac văzute în emoția cu care el își recită predicile, la sfârșitul cărora plânge adesea, ceea ce face ca și congregația să verse lacrimi. Printre publicul turc, Gülen este cunoscut drept „Hodja care varsă lacrimi”.

Referindu-se la cariera sa religioasă, Lester Kurtz spune despre Gülen: El a memorat Coranul la o vârstă fragedă și afirmă: „am început să mă rog când aveam vârsta de 4 ani și de atunci nu am ratat nicio rugăciune”. El s-a dedicat de timpuriu unei vieți devotate rugăciunii, meditației, scrierilor religioase și predării. Gülen a ales să ducă o viță ascetică, rugându-se, urmând drumul religiei și posedând niciun bun.

Cel puțin, așa este văzut Gülen, iar percepția este extrem de importantă. De fapt, fără această reputație, înțelepciunea intelectuală a lui Gülen i-ar fi adus foarte puțină influență. Musulmanul de rând s-a plictisit de așa-zișii învățați islamici ce au apărut în ultimii ani de zile, în special cei care apreciază științele vestice. Încrederea este inspirată doar dacă este suplimentată cu devotament și practică, și chiar și atunci se mai pune întrebarea orientării: sufite șiite sau seculare.

Așadar, o înțelegere pură a persoanei Gülen este mai importantă decât ceea ce el spune. De exemplu, tancul influent de gândire Rand din Statele Unite, îl identifică în mod greșit pe Gülen ca fiind „modernist” și afirmă că deși moderniștii sunt aliații cei mai potriviți ai vestului în termeni ai discursului lor și al credinței, lor le lipsește autenticitatea tradiționaliștilor prin care pot influența publicul. Observația făcută în ceea ce îi privește pe moderniști în general este corectă, dar nu și în ceea ce îl privește pe Gülen. Consecința acestui lucru, analizează greșit influența lui Gülen. Dacă Gülen ar fi fost într-adevăr un asemenea modernist, nu s-ar fi bucurat niciodată de influența de care se bucură în Turcia, și nu ar fi avut nicio șansă să o facă.

Întrebarea este desigur dacă Gülen va putea transfera influența sa lumii musulmane, care reprezintă o arie geografică foarte vastă formată din peste 50 de țări diferite. O replică dură, ce lasă la o parte un studiu detaliat a naturii idiosincratice a fiecărei țări și relevanța lui vis-a-vis de mișcarea Gülen, este „da”, din moment ce dinamica culturală și caracteristicile sunt asemănătoare. Oricum, religia este la fel de importantă în majoritatea lumii islamice așa cum este și în Turcia. Devotamentul lui Gülen asupra credinței și cauzei și recordul demonstrat de cincizeci de ani, vor reprezenta o avere în această parte a lumii. Însă, factorii principali determinanți a influenței lui Gülen în lumea islamică vor fi prezența și eficacitatea mișcării Gülen în această regiune.

Mișcarea Gülen și tajdid (reînnoirea religiei)

Devotamentul spiritual și înțelepciunea intelectuală a lui Gülen cuprind primul domeniu de influență de care el se bucură printre musulmanii turci. Aceste caracteristici l-au ajutat să formeze un al doilea domeniu de influență, mișcarea Gülen. Acolo unde reputația personală a lui Gülen nu poate pătrunde, își face loc Mișcarea. Așadar, ne putem imagina două centre concentrice cuprinse unul în celălalt. Gülen influențează Mișcarea, iar Mișcarea influențează societatea. Din moment ce Gülen nu numai că combină, dar și predică unificarea devotamentului spiritual cu aprecierea științifică și cunoașterea religioasă, adepții lui manifestează de asemenea aceste trei calități. Un voluntar activ al mișcării va deveni un musulman practicant al unei tradiții, cu caracter moral care caută să stea departe de indulgențele lumești, de obicei, de graul nivelului absolvit, cunoscător al teologiei islamice și bine informat asupra altor religii, devenind în consecință un mini-Gülen.¹ Deci, formula eficientă a influenței Mișcării variază la diferite nivele.

Această caracteristică oferă adeptului lui Gülen mai multă putere, încredere în sine și foarte eficient în a-i influența pe cei care se află de o parte sau de alta a spectrului secular religios.

Așadar, deși Gülen este influent pe baza motivelor de mai sus, credința pe care se bazează Mișcarea este ceea ce el inspiră acum, îi permite să pună în aplicare ideile pe care le are, și care îl face un candidat care poate înfăptui o schimbare reală. Dacă nu ar fi avut adepți și foarte mare influență printre rădăcinile societății, Gülen ar fi rămas un învățat important, dar fără niciun mijloc de implementare. El este elitist, academician și gânditor ce așteaptă ca masele adecvate de oameni să se dezvolte pentru a se face auzit. Cu Gülen, masele sunt pregătite și așteaptă să îi audă glasul.

Din acest motiv Yilmaz susține că Gülen este angrenat în „tajdid prin comportament”. Tajdid-ul presupune reînnoirea, reînviera și reinstaurarea religiei. Acesta reprezintă un mecanism islamic autentic prezis de Profet însuși.

Tajdid-ul poate fi preluat doar de un mujaddid. Mujaddid-ul, în încercarea sa de a reînnoi (tajdid) religia, va folosi o unealtă numită ijtihad (rațiunea), și astfel devine un mujtahid. Ijtihad-ul reprezintă o recitire și o reevaluare a textelor religioase și a surselor pentru a deduce și a deriva o reînțelegere a învățăturilor sale pentru timpurile contemporane, în timp ce-și păstrează spiritul și contextul. Și acesta este un mecanism autentic aflat în concordanță cu ortodoxia islamică. Ijtihad-ul are limitele, regulile și condițiile sale și nu trebuie condunfat cu reforma, care nu are aceste caracteristici. Toți mujaddizii sunt de asemenea și mujtahizi, dar nu toți mujtahizii sunt mujaddizi.

În ceea ce privește ijtihad-ul, găsesc eforturile lui Gülen ca fiind majore (tadriji).² Ijtihad, din moment ce în primul rând el dezvoltă și comunică ijtihad-ul său de-a lungul multor ani și în diferite medii, respectiv, și în al doilea rând, el nu pretind că este angrenat în ijtihad, amânând deci mai mult recunoașterea în acest ijtihad major în ceea ce privește pedeapsa cu moartea pentru apostază în legea islamică, așa cum este detaliată mai jos.

În legătură cu tajdid-ul lui Gülen, Yilmaz afirmă:

„Gülen a reinterpretat înțelegerea islamică în linie dreaptă cu timpurile contemporane și a dezvoltat și pus în practică un nou discurs islamic.... despre religie, pluralism, jurisprudență, secularism, democrație, politică și relații internaționale.” (Yilmaz 2003:209)

Yilmaz afirmă că Gülen deține acest tajdid prin comportament, deoarece ideile lui au efect imediat prin mișcarea sa și afectează societatea pe o perioadă lungă.

Tajdid-ul lui Gülen este construir colectiv de către comportamentul mișcării și a viziunilor lui Gülen. Dacă tajdid-ul lui Gülen este bazat pe comportament, atunci mișcarea joacă un rol semnificativ în construirea lui. Deci, Gülen este conștient de faptul că ideile sale generale și învățăturile lui vor fi primite pe plan local, interpretate și adaptate în procesul aplicării.

Cred că contribuția mișcării la tajdid-ul lui Gülen este sub forma (1) a interpretării viziunilor lui Gülen asupra prescripțiilor, (2) reformularea acelor idei de a îndeplini realitățile locale precum resursele, fondurile și a abilității de aplicare a lor, (3) adaptarea acelor idei generale de a îndeplinic cultura și obiceiurile locale (indigenizare), (4) noi realități formate de către comportamentul local și activitățile Mișcării dau naștere unor noi întrebări și provocări la care Gülen răspunde, (5) Mișcarea inovează noi forme de comportament, la care Gülen oferă replică, iar procesul de mai sus se reînnoiește. Deci, există un dialog continuu interactiv între mișcare și Gülen, iar rezultatul net îl reprezintă tajdid-ul colectiv. Unii pot afirma că același proces de interpretare și adaptare este prezent în alte (sau toate) forme de tajdid de asemenea. Deși acest lucru poate fi adevărat până într-un anumit punct, din moment ce Mișcarea este activă în peste p sută de țări, spectrul prin care ideile lui Gülen sunt primite, adaptate și localizate, este mult mai mare. În plus, faptul că voluntarii Mișcării sunt bine educați, citesc mult și sunt foarte mobili, seminifică faptul că aceștia sunt mai critici, analitici și inovatori în dialogul cu Gülen. De asemenea, Gülen promovează colectivismul în mișcarea sa prin sublinierea luării de decizii și consultări la comun (sura). Așadar, fiecare proiect al mișcării are un comitet propriu responsabil de luarea deciziilor. Deciziile luate la nivel local și colectiv explică succesul mișcării pe piețe socio-culturale și economice diferite, în toată lumea.

Gülen reprezintă baza acestui tajdid. El trasează limitele, obiectivele și principiile. Dar modul în care aceste principii sau obiective sunt puse în aplicare, depinde mai mult de mișcare și nu de Gülen. Eforturile de a purta dialoguri arată mult maimulte despre tajdid-ul lui Gülen în islam și societate decât în eseurile sau interviurile sale despre acest subiect.

Clarificarea modului în care este construit tajdid-ul lui Gülen și comunicat, este importantă deoarece demonstrează că acest tajdid este indigenizat de către localnicii influențați de către el. Discursul și învățăturile globale ale lui Gülen sunt localizate pentru a servi cât mai bine condițiilor locale. Diferența proiectelor educaționale ale mișcării în Turkmenistan, cu Statele Unite sau Germania ne ajută să ilustrăm acest punct de vedere.

Importanța acestui lucru în ceea ce privește lumea islamică este aceea că ideile lui Gülen și discursul demonstrează că acesta este adaptabil, flexibil, durabil și practic. Acestea sunt calități esențiale dacă ar fi ca ideile lui Gülen tajdid-ul să influențeze lumea islamică. Altfel, fără aceste provizii pentru indigenizare, puternica cultură arabă ar putea respinge cu ușurință și reacționa la acest nou discurs. Voi dezbate acest subiect în cele ce urmează.

Influenţa Mişcării lui Gülen în Turcia

Mişcarea lui Gülen este „una dintre mişcările noi cele mai influenţabile din Turcia.” Yavuy subliniază următoarele în ceea ce priveşte influenţa lui Gülen asupra propriei sale mişcări: În urmă cu zece ani, comunitatea religioasă nu era nici măcar dispusă să permită fiicelor lor să meargă la şcoli gimnaziale sau la licee. Aceştia preferau să trimită studentele la cursuri coranice sau la şcolile Imam Hatip, care sunt doar pentru fete. Timp de ani de zile, Gülen a încurajat în mod public sau privat comunitatea să îşi educe copiii indiferent de vârsta lor. În ziua de azi există multe şcoli atât pentru fete cât şi pentru băieţi, iar mulţi dintre cei care absolvesc, merg la universităţi. (Yavuz 1999:125)

Bacik afirmă că relaţia dintre musulman în sine şi grupele islamiste a suferit o schimbare semnificativă datorită, interalia, înţelegerea unor concepte importante de către musulman, precum Europa, democraţia şi că membrii comunităţii islamice provin din medii foarte educate. Eu susţin de asemenea ideea că Gülen a contribuit foarte mult la această schimbare, aşa cum afirmă şi Kosebabalan.

Atitudinea pro vestică a lui Gülen a jucat un rol cheie în domesticizarea altor grupuri islamiste anti europene sau împotriva S.U.A. Deşi în cele din urmă mulţi islamişti au îmbrăţişat această idee, majoritatea au criticat iniţial ideile pro-europene ale lui Gülen. El a fost unul dintre primii lideri islamici care au adoptat ideea de membru al Uniunii Europene într-un moment în care islamiştii în general o priveau ca pe o ameninţare la securitatea Turciei şi a culturii islamice. (Kosebabalan 2003:176)

Kosebabalan afirmă astfel, în ceea ce priveşte mişcarea lui Gülen şi el însuşi:

„Fethullah Gülen şi mişcarea pe care el o clădeşte şi pe care o conduce, conţine doi dintre cei mai importanţi actori din viaţa politică şi socială a Turciei. Ideile lui, în ciuda unui număr mare de complicaţii şi contraziceri, influenţează în mod direct politica străină a Turciei şi desigur îi aduce vivacitate dacă este pusă în aplicare.” (Kosebabalan 2003:170)

Kosebabalan subliniază faptul că contribuţia întelectuală a lui Gülen a dus la organizarea summit-ului UE-OIC din Istanbul 2002. În susţinerea acestei idei vine şi Yavuz, care afirmă că Gülen este motorul din spatele construirii noului islam în Turcia.

Despre influenţa gândirii lui Gülen, Yilmaz menţionează următoarele:

„Observaţiile preliminare arată că Gülen nu numai reînnoieşte discursurile islamice şi practicile, dar transferă de asemenea sfera publicului, fără să pretindă sau să se laude că o face. În această privinţă, mişcarea se transformă într-o şcoală a gândirii bazată pe discursul lui Gülen, având potenţialul de a influenţa întreaga lume islamică. Acest proces de transformare este în mod sigur un tajdid în sfera publică a Turciei.” (Yilmaz 2003:237 21 Vol 2003:247)

Yavuz spune următoarele despre discursul transformator şi despre punerea bazelor unei noi şcoli de gândire ale lui Gülen:

„În mijlocul acestor viziuni de globalizare care se lovesc unele de altele, Fethullah Gülen reprezintă o forţă în dezvoltarea discursului islamice al pluralismului globalizat multicultural. Aşa cum impactul activităţilor educaţionale ale celor care au fost influenţaţi de acesta îl atestă, viziunea lui este o punte între modern şi postmodern, global şi local, şi are o influenţă semnificativă în dezbaterile contemporane care dau formă viziunilor viitorilor musulmani, dar şi non-musulmanilor.”²¹

Am analizat deci dinamica influenţei lui Gülen, atât din punct de vedere al persoanei sale, cât şi din punct de vedere al mişcării pe care acesta o conduce. Prin influenţa sa, Gülen a ajutat la întărirea periferiei Turciei. Educaţia mişcării lui Gülen, mas- media şi iniţiativele de afaceri au întărit clasa muncitoare, care reprezintă o majoritate tăcută în Turcia.

În plus, prin noua sa şcoală de gândire, Gülen a ajutat la îndepărtarea dogmelor teologice şi culturale, care până recent au stat în calea implicării periferiei în societate şi deci, au împiedicat avansarea lor către centru, acum ocupat de către militanţii seculari.

Fenomenul Partidului AK, care îşi are rădăcinile în mişcarea pro-islamică naţională, datorează succesul său evolutiv în transformarea în partid modern, inclusiv şi democratic, în mare parte discursului transformativ al lui Gülen. În anul 1994, când Tayip Erdogan caracteriya democraţia drept o cale către sfârşit, Gülen s-a remarcat la Fundaţia Scriitorilor şi Jurnaliştilor, susţinând: „Nu există cale de întoarcere de la democraţie; nu este perfectă, dar în prezent este cel mai bun sistem de care avem parte.” Iată iarăşi, în Turcia polarizată a anilor 1990, Gülen a fost primul care a vorbit despre dialog, toleranţă, acceptarea celorlalţi şi coexistenţa paşnică. Conferinţele mişcării lui Gülen, cinele de post între religii, premiile de pace şi aşa mai departe, au fost cele care au adus laolaltă oameni care aparţin părţilor opuse din spectrul politic. Mulţi dintre aceştia şi-au exprimat surpriza plăcută, alţii şocul, asupra faptului că puteau sta toţi la masă. Oricum, în acele vremuri, mulţi l-au criticat pe Gülen datorită acestor lucruri, inclusiv unii membri ai actualului Partid AK şi Directoratul Afacerilor Religioase. Este interesant de observat faptul că acum acest directorat este gazda mai multor dialoguri între religii şi că actualul guvern a adoptat metoda lui Gülen de reconciliere.

Gülen a ajutat la uşurarea ideilor ideologice în Turcia şi a tensiunii comunităţii. Când alevii au fost jigniţi de către sunnniţi, Gülen a făcut un anunţ televizat, prin prisma faptului că el era un imam sunnit, spunând: „dacă a iubi pe reverendul Ali ne face alevi, atunci şi eu sunt un alevi, căci îl iubesc foarte mult.” Despre comunişti el a spus: „ei iubesc această ţară la felde mult cum o faceţi şi voi. Nu puteţi pune la îndoială patriotismul lor.” Chiar şi în secularism, anunţurile lui Gülen despre faptul că el este de acord cu un secularism de stil anglo-saxon (împotriva unui laicism militant francez), au ajutat la eliberarea tensiunilor din acest domeniu.

Întâlnirile Abant, care au adus la un loc academicieni, scriitori, jurnalişti şi politicieni (inclusiv lideri ai actualului guvern) ce au discutat chestiuni politice ale Turciei şi care în cele din urmă au ajuns la un consens, aşa cum se reflectă în declaraţiile Abant, sunt eforturi răsplătite.³

Viziunea lui Gülen în ceea ce priveşte democraţia, secularismul, pluralismul, drepturile umane şi modernitatea au ajutat la întărirea musulmanilor în Turcia, care până recent luptaseră să ţină piept acestor valori, deşi ei judecau bine, de teamă să nu fie împotriva credinţei lor. Musulmanii din Turcia puteau acum lua parte din punct de vedere social, politic, şi cel mai important, sincer şi constructiv, la viaţa publică a Turciei şi la dezbaterile contemporane. Faptul că guvernarea partidului AKP a făcut mult mai multe în timpul primului semestru decât în ultimii 40 de ani pentru a face posibilă aderarea Turciei la UE, este dovada acestui lucru.

Tajdid-ul lui Gülen şi drepturile umane

Înainte de a-l plasa pe Gülen în lumea islamică, voi contextualiza valorile drepturilor umane din discursurile lui Gülen. Premisa mea este că discursul lui Gülen şi activităţile Mişcării conduse de el sunt: concentrate asupra omului şi în consecinţă conţin o mai mare parte de valori umaniste şi ajută la eradicarea obiecţiilor culturale şi religioase în privinţa valorilor drepturilor umane. Acest lucru înseamnă că, fiind dat cursul său normal, valorile drepturilor umane se vor răspândi cu ajutorul influenţei Mişcării lui Gülen. Voi face o analiză a discursului lui Gülen despre musulmanii anatolieni, politici, drepturi umane şi libertatea de credinţă, deoarece acestea ilustrează cel mai bine cele două puncte menţionate mai sus.

Islamicitatea anatoliană

Aceasta reprezintă înţelegerea şi practicarea islamului de către Gülen, şi stratul de bază ce stă în spatele discursului şi gândirii lui Gülen. Toate ideile sunt bazate în mod esenţial pe aceasta. Aşadar, atunci când această înţelegere şi practică de bază a islamului va fi răspândită, vor urma ideile secundare ale lui Gülen despre democraţie, drepturi umane şi pluralism.

Declaraţia Abant din anul 1998 susţine că revelaţia şi raţiunea nu intră în conflict cu islamul, la fel şi democraţia şi secularismul; statul ar trebui să rămână neutru în faţa oricăror idei de ideologie, credinţă şi viziuni filozofice; statul trebuie să asigure drepturile umane de bază şi libertatea la credinţă, conştiinţă şi religie, şi nu ar trebui să caute să excludă sau să depriveze orice persoană de la participări publice.

În anul 2001 se scrie în Declaraţia Abant: „Libertăţile civile şi politice, conduse de libertatea la credinţă, gândire şi exprimare, educaţie şi organizare, sunt cerinţele pentru pluralism.” (Fundaţia Jurnaliştilor şi Scriitorilor 2001:316)

În ceea ce-l priveşte pe Gülen, islamul este prin natura sa moderat şi deci fraza binecunoscută recent „islamul moderat” este incorectă, deoarece înseamnă că islamul este orice numai moderat nu. Gülen crede că moderaţia este o caracteristică centrală a islamului. El susţine că cei care împletesc o practică şi o înţelegere extremiste, o fac ori în mod deliberat, ignorant sau deoarece nu deţin o înţelegere completă a islamului şi au luat lucrurile ca atare, fără a şti contextul.

Gülen afirmă că manifestarea şi accentul învăţăturilor islamice şi a doctrinelor religioase pot varia în funcţie de regiune şi de cultură. Acest lucru oferă islamului un grad de flexibilitate şi permite variatelor amestecuri islamice să se dezvolte, deşi ele diferă din punct de vedere al nuanţelor, accentelor şi termenilor estetici, dar rămân aceleaşi datorită crezurilor şi învăţăturilor.

Fethullah susţine că islamicitatea anatoliană practicată în Turcia este diferită de cea arabă sau iraqiană. „Cea anatoliană este mult mai amplă, mai tolerantă, inclusivă şi bazată pe dragoste.”

El nu vede nicio obiecţie canonică la a aspira la faptul că diferite condiţii socio-istorice au efecte diferite asupra islamului. De fapt, Gülen face un pas înainte şi crede în promovarea acestei înţelegeri şi asupra lumii.

În cadrul acestui context, dacă am exclude anumite perioade şi indivizi, interpretarea turcilor despre ceea ce islamul permite a fi interpretat, este corectă şi pozitivă. Dacă am putea răspândi pe plan global înţelegerea islamică în ceea ce îi priveşte pe eroii iubirii precum Niyazi-I Misri, Zunus Emre şi Rumi, dacă am putea răspândi mesajele lor de iubire, dialog şi toleranţă celor însetaţi de ele, toţi ar îmbrăţişa iubirea, pacea şi toleranţa pe care noi le reprezentăm. (Camaci şi Unal 1999: 196)

Aşadar, în a spune că turcii deţin o înţelegere mai deschisă şi mai bună a islamului, fiind dat faptul că ei au avut ocazia şi experienţele de a interpreta şi explora islamul în domenii în care alţi musulmani nu au avut accesul, el sugerează de fapt că această înţelegere este mai potrivită pentru vremurile contemporane.

Islamul turcesc sau islamismul anatolian au existat dinainte ca Gülen să facă aceste lucruri atât de răspândite. Cu toate acestea, interviurile, spusele şi cărţile lui Gülen au ajutat la comunicarea acestui concept unui public mult mai larg pentru prima oară. Analizând dinamica ce stă la baza islamului anatolian, el a ajutat la definirea conceptului mult mai bine. Prin acest lucru, Gülen a legitimizat conceptul de islam anatolian şi recunoaşterea lui în minţile musulmanilor turci. Înainte, majoritatea au crezut că acceptarea acestui lucru va duce la creşterea schismei în islam.Încă mai există grupuri islamiste turceşti care îl critică pe Gülen pentru răspândirea acestei idei atât de mult. Convingerea oamenilor de contrariu a dus la definirea, protejarea şi în cele din urmă la răspândirea acestui concept lumii islamice.

Ceea ce se răspândeşte acum nu este o nouă religie, ci o practică ce conţine anumite valori. Deci, este vorba despre o rafinare a celor mai conformişti, rigizi şi didactici musulmani, la o practică mai deschisă, orientată către sufism, şi practica iubirii.

Alţii au văzut în discursul lui Gülen o urmă puternică neo-otomană. Dar o privire mai atentă asupra lucrărilor lui Gülen, va demonstra că acesta foloseşte experienţa turcă şi otomană a islamului, în aşa fel încât să extragă islamul din religia pur arabă. Experienţa turcă este mai mult de un islam activist, colorată cu devotament islamului şi totodată cu toleranţă faţă de ceilalţi.

Candar şi Fuller spun că Gülen poate juca un rol foarte important în a reprezenta pozitiv Turcia în lumea islamică, şi demonstrând caracterul moderat al islamului turcesc care nu neagă nici democraţia şi nici legăturile strânse cu Vestul. Ei adaugă de asemenea că islamiştii pot asista la moderarea altor mişcări islamiste în regiune (lumea islamică) şi în susţinerea reconcilierii prin propriul mod de succes. (Candar şi Fuller 2001: ref)

Teologia de dialog a lui Gülen ar trebui citită de asemenea ca parte a discursului despre islamul anatolian. Gülen a scos la suprafaţă învăţăturile teologice, filozofice şi istorice, argumente şi poveşti în ceea ce priveşte dialogul în islam în atenţia contemporanilor musulmani. În dezvoltarea acestei teologii, el face referire la Coran şi la hadith şi reia poveştile despre Profet, şi liderii otomani şi sufiţi, precum Rumi, pentru a exemplifica. Această teologie informează despre iniţiativele dialogului Mişcării şi trimite un mesaj foarte puternic şi anume că islamul necesită dialog şi simţ al cetăţeniei constructiv. Acest lucru transformă înţelegerea islamului de către musulmani în general şi atitudinea către societate în special, în concordanţă cu islamismul anatolian.

Este deci clar că Gülen promovează islamul anatolian printre musulmani. El face acest lucru folosind dialogul teologic şi activităţile de dialogare ale Mişcării. Islamismul anatolian şi dialogul teologic al lui Gülen includ valorile drepturilor umane şi cultura. Viziunea lui Gülen în privinţa drepturilor umane este bazată pe înţelegerea sa fundamentală a islamului, iar acestea sunt luate în discuţie mai jos.

Statul islamic, islamul politic, democraţia şi secularismul

În termeni ai politicii, Gülen sfătuieşte Mişcarea sa să rămână non-partizană şi apolitică. Spre deosebire de alte grupuri islamiste, Gülen crede că nu există un stat islamic puritan, şi că, în consecinţă, nu există un ţel care să îi facă să lupte pentru asta. În schimb, Fethullah Gülen crede că statele şi guvernele nu ar trebui să urmeze anumite principii fundamentale ca cele adoptate de islam.

Islamul nu propune o anumită formă de schimbare a guvernării şi nu încearcă să îi dea o formă. În schimb, Islamul stabileşte principii fundamentale care formează caracterul general al guvernării, lăsând oamenii să aleagă tipul şi forma de guvernare în funcţie de timp şi de circumstanţe. (Gülen 2001:134)

Aceste principii fundamentale şi valori includ dreptatea, drepturile umane, libertatea la religie şi credinţă, libertatea de gândire şi exprimare, legea, ordinea publică, gândirea balanţată, consultările şi alegerile electorale. Trebuie să privim cu atenţie faptul că Gülen include în principiile islamice şi drepturile umane, libertatea de gândire şi alegerile, care trebuie să fie adoptate de către state şi guverne. În acest sens, orice formă de guvernare care se bazează pe aceste principii este de fapt islamică, chiar dacă nu este numită aşa. Logica acestui punct de vedere este că Marea Britanie este mai islamistă decât Arabia Saudită sau Iran deoarece este mult mai loială acestor principii.⁴ Deci, Gülen promovează în mod deschis sprijinul pentru valorile drepturilor umane şi democraţie subminând orice sprijin oricât de mic, în Turcia, pentru un stat teocratic.⁵

Gülen este de asemenea împotriva islamului politic sau islamismului care caută să folosească religia în scopuri politice, indiferent dacă doreşte să formeze un stat islamic sau nu.

În acest sens, Gülen este împotriva introducerii religiei în politică. Acest lucru nu înseamnă că politica ar trebui să ignore complet religia sau drepturile religioase ale cetăţenilor, dar ea nu trebuie folosită de dragul celeilalte. Gülen poate fi privit ca o persoană ce luptă pentru o viziune seculară în politică.

Dacă se caută o reconciliere între islam şi secularism, atunci, potrivit unor idei ale islamului, şi a unor versete coranice precum tu cu religia ta, eu cu religia mea, atunci nu există nicio problemă majoră. Dacă secularismul este înţeles ca nebazând statul pe religie, ca neamestecându-se în religie sau în viaţa religioasă a credincioşilor, acţionând paralel, atunci nu există niciun inconvenient. Nu cred că secularismul reprezintă un pericol acum sau că va reprezenta un pericol în viitor.

În ceea ce priveşte democraţia, Gülen afirmă că „democraţia şi islamul sunt compatibile”. 95% din regulile islamice au legătură cu viaţa privată şi cu familia. Doar 5% reprezintă reguli ce ţin de stat, iar acestea doar în contextul democraţiei. „ El mai spune că democratizarea este ireversibilă, şi că deşi nu este perfectă, reprezintă cel mai bun model de până acum, care trebuie perfecţionat în continuare oferindu-i o dimensiune metafizică, ce vede subiectele sale ca fiind metafizice de asemenea”. Este încă neclar ceea ce vrea să spună Gülen prin acestea, dar este una dntre ideile lui care încă mai sunt prelucrate.

În legătură cu minorităţile şi legea internaţională, Gülen afirmă: „Membrii comunităţii minorităţilor ar trebui să fie lăsaţi să trăiască conform credinţelor lor. Dacă aceste tipuri de legislaţie ar fi adoptate prin prisma justiţiei internaţionale sau a înţelegerilor internaţionale, atunci islamul nu ar avea nicio obiecţie”. Iată că Gülen nu numai că a contribuit la internaţionalizarea valorilor drepturilor umane şi democratice de către musulmanii turci, dar pe deasupra, el mai şi promovează respectul pentru justiţia internaţională şi deci codificarea valorilor drepturilor umane.

Despre democraţia în lumea islamică, Gülen precizează următoarele: „Conducătorii despotici din lumea islamică, cei care văd democraţia ca pe o ameninţare la despotismul lor, prezintă un alt obstacol pentru adoptarea democraţiei în naţiunile islamice.” El adaugă faptul că, cei care urmează o cale mai moderată cred de asemenea că ar fi mult mai bine să introducă islamul drept o complementare a democraţiei în loc să îl prezinte drept o ideologie. O astfel de combinaţie poate juca un rol important în lumea islamică.

Aşadar, Gülen este conştient că democraţia poate fi introdusă în lumea islamică doar prin intermediul islamului. Voi dezbate acest lucru în cele ce urmează.

Valorile drepturilor umane

Gülen vede drepturile umane din trei perspective (1) valorile înnăscute ale libertăţii vis-a-vis de libertatea de alegere şi voinţa, (2) valoarea contingentă a libertăţii vis-a-vis de dezvoltarea personală şi socială, şi (3) drepturile umane metafizice (kul hakki în turcă).

Fethullah Gülen vede omul ca centrul Universului. Pentru el, omul este scopul creaţiei. Ghidându-se după conceptul tasawwu islamic (tradus ca înţelesul şi spiritul islamului ), conform căruia „toată frumuseţea şi delicateţea trebuie văzute”, el afirmă că Dumnezeu este Frumos, Drept, şi că a dorit ca frumuseţea Lui să se facă văzută. Din acest motiv Dumnezeu a creat oamenii. Oamenii deţin facultăţi intelectuale, emoţionale şi trupeşti; pot observa, înţelege, admira, lăuda şi iubi pe Dumnezeu. Deci, oamenii au fost creaţi ca nişte fiinţe inteligente care deţin conştiinţă, şi pot realiza că există un Creator, se pot minuna în faţa artei maiestuoase a lui Dumnezeu şi pot estima şi înţelege atributele, numele şi calităţile Sale. La fel ca şi Nursi, Gülen crede că toată creaţia este o manifestare a atributelor şi numelor infinite ale lui Dumnezeu şi că oamenii sunt „oglinzi inteligente” care pot privi creaţia şi Îl pot aprecia pe Creatorul ei.

Oricum, în oameni există o baghetă magică, ce îi diferenţiază de îngeri, care se minunează de asemenea, Îl venerează şi Îl iubesc pe Dumnezeu, şi că reprezintă un element de alegere. Această putere de a alege este ceea ce îi face pe oameni fiinţe umane. Faptul că o persoană alege să Îl recunoască şi să Îl venereze pe Dumnezeu, schimbă totul. Gülen explică faptul că, prin această alegere, oamenii pot depăşi statutul îngerilor prin pietatea lor sau pot decade mai jos decât demonii prin barbaritatea lor. Dumnezeu vrea ca oamenii să Îl „aleagă” pe El. Puterea de a alege a fost oferită oamenilor ca un dar, şi simultan, ca un test de la Dumnezeu.

Odată ce această chestiune este analizată din această perspectivă, conservarea libertăţii de alegere dăruită oamenilor de către Dumnezeu devine un drept intrinsec, înnăscut şi inalienabil al oricărui om.

A fi liber şi a se bucura de libertate sunt drepturi importante ale voinţei umane şi o cale misterioasă pe care omul poate păşi pentru a afla secretele despre sine însuşi. O persoană care nu este capabilă să păşească pe această cale nu poate fi numit om în adevăratul sens al cuvântului.

Pe scurt, Universul a fost creat pentru oameni, iar oamenii sunt definiţi prin abilitatea lor de a alege. Alegerea este protejată de libertate. Libertăţile, deci oferă oamenilor posibilitatea de a-şi îndeplini scopurile creării lor. Deci, pentru Gülen, drepturile umane care protejează libertatea de alegere deţin o valoare înnăscută şi trebuie promovate cu orice preţ pentru a conserva balanţa creaţiei şi scopul existenţei.

Deşi aceste idei nu sunt unele noi, ele fiind împărtăşite şi de către alţi învăţaţi islamici, faptul că Gülen este dispus să facă legătura logică dintre această definiţie religioasă a „alegerii” şi doctrina credinţei neutră a „normelor şi practicilor drepturilor umane” este foarte semnificativă.

Vizitând Statele Unite şi multe ţări europene, am observat virtuţile şi rolul religiei în aceste societăţi. Islamul a înflorit în Europa şi în America mult mai bine decât în multe alte ţări islamice. Aceasta înseamnă că libertatea şi legea sunt necesare pentru a obţine un islam personal.

A doua părere a lui Gülen despre libertate este aceea că ea este o valoare contingentă în legătură cu dezvoltarea personală şi socială. El spune că un om trebuie să se străduiască să devină un insan-i kamil, adică o persoană perfectă. Această perfecţiune este una de credinţă, gândire şi practică. Oricum, aceasta nu ţine numai de „lucrurile religioase” în sensul convenţional, dar include percepţia şi pietatea (taqwa) în termeni „lumeşti”.⁶

Libertatea, în acest context, este deci o condiţie esenţială pentru perfecţionarea personală şi socială şi dezvoltare. Fără libertate, perfecţiunea şi dezvoltarea sunt inexistente. Cea mai potrivită formă de libertate, în acest sens este, libertatea de gândire şi exprimare. Adevărata libertate este aceea de eliberare a minţii umane din toate verigile care o împiedică să obţină un progres material şi spiritual, atâta timp cât nu cadem în indiferenţă şi neatenţie.

Gülen consideră libertatea de gândire ca un atribut personal important al „moştenitorilor Pământului” sau a generaţiei de aur, aşa cum el a mai numit-o. Acestea sunt noile generaţii de musulmani care prezintă o înclinare, apreciere şi o conştienţă pentru această lume şi pentru cea care va urma; ei combină raţiunea cu revelaţia; ei sunt cei care arată dragoste fiinţelor umane şi în ei arde dorinţa de acţiune şi cauză. Pentru Gülen, această generaţie va contribui la stabilitate şi în cele din urmă la pace nu numai între oameni şi naţiuni, dar şi între credinţi şi ştiinţă, materie şi metafizică.

Trebuie să fim mai liberi în gândire şi degajaţi. Avem nevoie de acele inimi mari care îmbrăţişează gândirea liberă imparţială, care sunt deschişi către cunoaştere, ştiinţe şi descoperiri ştiinţifice, şi care pot înţelege acordul dintre Coran şi Sunnatullah (modelele de creaţie ale lui Dumnezeu) din vastul spectru al Universului, în viaţă.

Libertatea de gândire este deci o condiţie importantă pentru dezvoltarea personală. Fără această libertate, dezvoltarea va stagna din toate punctele de vedere. Deşi Gülen este împotriva categorisirii conceptelor de „această lume” şi „Viaţa de Apoi”, deoarece el le vede pe cele două conectate una alteia, este clar că potrivit lui, fără această libertate, dezvoltarea regresează atât în sens lumesc, cât şi în sens spiritual şi religios.

Pentru Gülen, a acumula dezvoltarea socială, trebuie dezvoltat mai întâi individul. Un grup de indivizi care au atins un anumit grad de conştienţă şi grijă deoarece acest lucru permite şi altor persoane să se implice în viitor în lucruri altruiste. În acest fel se va naşte un cerc virtuos care se auto hrăneşte şi care va ajuta la întărirea societăţii civile şi a infrastructurii sociale. Iată deci că pentru Gülen libertatea de gândire este în legătură directă cu dezvoltarea societăţii ca întreg, prin dezvoltarea individului în primul rând.

Asta este ceea ce Gülen încearcă să acumuleze prin educaţie: Dacă doreşti să ţii sub control masele de oameni, tot ceea ce trebuie să faci este să îi înfometezi cu dorinţa de cunoaştere. Oamenii pot scăpa de tiranie doar prin educaţie. Calea către dreptatea socială este pavată cu educaţie universală adecvată, căci numai aceasta va oferi oamenilor suficientă înţelegere şi toleranţă pentru a respecta drepturile celorlalţi.

În aceste sens, sutele de şcoli ale lui Gülen care oferă un curriculum destul de bogat şi balanţat, şi care induc în oameni valori de toleranţă şi respect, sunt importante în a pune în practică ideile lui Gülen în ceea ce priveşte libertatea de gândire asupra publicului. Simpla noţiune că educaţia în sine este necesară, indiferent de subiect, chiar dacă acesta îl reprezintă matematica, geometria sau engleza, este un pas foarte mare în îndepărtarea constrângerilor culturale despre libertatea de gândire în cultura islamică, care în trecut aprecia învăţăturile coranice sau religioase.

În al doilea rând, educaţia îi întăreşte pe oameni să gândească, să raţioneze, să asculte, să caute, să facă legături, să dezbată şi să înveţe, lucruri foarte importante în a-i face pe oameni independenţi şi le oferă libertate de gândire.

O dată internalizată total ideea de provocare a modurilor şi mediilor, atunci probabil că Mişcarea lui Gülen va deţine în totalitate ceea ce el numeşte eliberarea din verigile gândirii. Avansăm către înnoire, şi este important să reanalizăm dinamicile istorice ale ultimilor o sută de ani şi să punem la îndoială schimbările şi transformările din ultimii o sută cincizeci de ani. Acest lucru este important deoarece judecăţile şi deciziile sunt în ziua de azi făcute pri prisma unor tabuu-uri ce nu au fost analizate.

Drepturile umane metafizice. Pentru Gülen, drepturile umane includ nu numai drepturile prin lege, dar şi acele drepturi pe care toţi le deţinem indiferent de punerea lui în aplicare în această lume. În acest sens, un drept este un drept şi nu este mai puţin „real” doar pentru că nu suntem obligaţi să îl punem în aplicare. În viziunea lui Gülen, nu există nicio distincţie categorică între dreptul de a nu fi torturat şi cel de a nu fi vorbit pe la spate (giybah). Din punct de vedere religios, toate drepturile vor fi trase la răspundere în Ziua Judecăţii de Apoi. Acest lucru este important căci în islam, din moment ce musulmanii cred că Dumnezeu nu permite Lui însuşi să ierte transgresia altuia decât dacă cel din urmă îl iartă pe cel dinaintea lui. Aşadar, Gülen enumeră următoarele ca fiind transgresii ale drepturilor umane: su-i zan (gândirea negativă despre ceilalţi), giybah ─ neplata datoriilor, a notelor de plată, care vor fi puse pe seama altora. Acestea reprezintă pentru Gülen aceleaşi drepturi umane de bază.

Ijtihad-ul în facere: apostaza în islam

Libertatea de credinţă a devenit un subiect înşelător în lumea islamică. Un scurt studiu al dezbaterilor despre această libertate în timpul proiectării articolului 18 în Declaraţia universală a drepturilor omului sau al acordului internaţional pentru drepturile politice şi civile, va demonstra acest punct de vedere. Dificultatea stă în conceptul înnăscut din această libertate, şi anume dreptul unei persoane de a-şi schimba religia. Întrebarea în ţările islamice este dacă legea islamică permite musulmanilor să se convertească la altă religie. Răspunsul convenţional este acela că nu este permis, şi că în legea islamică, cel ce face acest lucru (murted) este pedepsit cu moartea.

În legătură cu libertatea la religie, Gülen este foarte clar. El susţine în nenumărate articole pe care le-a scris că credinţa este o chestiune de alegere şi conştiinţă şi că nimeni nu poate fi forţat să creadă sau să venereze. Într-un articol pe această temă (într-o transcriere a răspunsului lui Gülen ce datează din anul 1970), Gülen aduce în discuţie ideea de pedeapsă temporară a apostazei. În timp ce spune că această idee îi aparţine, el o vede ca pe o rebeliune politică împotriva statului şi o egalează cu trădarea la nivel înalt. Acest din urmă comentariu marchează începutul unui ijtihad major pe baza subiectului care se va manifesta în cele din urmă ca parte a unui ijtihad dezvoltat asupra dialogului, pluralismului şi drepturilor umane în islam.

Susţin ideea că Gülen este implicat într-un ijtihad deoarece în primul rând, el dezvoltă şi comunică ijtihad-ul său de-a lungul multor ani şi multor medii diferite, şi în al doilea rând, el nu pretinde că este angrenat în acest ijtihad deloc, acest lucru ducând la întârzierea recunoaşterii cum că ar fi.⁷ Poziţia pe care o are în ideea de pedeapsă cu moartea din cauza săvârşirii apostazei este un exemplu al ijtihad-ului său.

De când a fost publicat acest articol, Gülen nu a explicat niciodată ideea că apostaza este un act politic de înaltă trădare. În schimb, subiectul a fost dezbătut de Dr Ahmet Kurucan, un student al lui Gülen timp de mulţi ani de zile şi foiletonist al ziarului Zaman specializat în fiqh (legea islamică). Fiind date expertiza şi afinitatea faţă de Gülen, Dr Kurucan este cunoscut drept profesorul mişcării lui Gülen, în domeniul legilor islamice.

În anul 2006 am luat parte la o conferinţă în Germania în care Dr Kurucan a susţinut un discurs despre apostază şi pedeapsă. El a explicat faptul că pedeapsa cu moartea pentru săvârşirea apostazei este un ijtihad în sine, şi nu o poruncă definitivă a islamului, şi că în consecinţă, nu poate fi înlocuit cu altul din ziua de azi. Acesta a explicat că în timpurile în care juriştii premoderni au luat o decizie, comunităţile erau pe deplin împărţite în islam şi musulmanii se aflau sub asediu fizic şi politic de pe mai multe fronturi. Deci, ori erai un musulman ce apărai islamul, ori un non-musulman ce îl atacai. Pentru aceşti jurişti, apostaza în acele timpuri a însemnat rebeliune împotriva statului şi unirea forţelor împotriva musulmanilor. A existat o serie de incidente în acele timpuri când apostaza s-a întors împotriva musulmanilor. Potrivit Dr Kurucan, deci, apostaza a fost privită ca o trădare înaltă de către juriştii premoderni şi ijtihad-ul executării are legătură cu asta, nu doar cu renunţarea la credinţă.

Aceasta este o observaţie importantă sprijinită şi de către alţi învăţaţi de asemenea:

„Mulţi alţi învăţaţi şi jurişti definesc apostaza din punct de vedere al rebeliunii împotriva statului, în care un musulman ce aparţine statului islamic după denunţarea islamului se alătură celor care ridică armele împotriva statului islamic şi deci comite un grav delict politic.” (Baderin 2003: 124)

Teza de doctorat a Dr Kurucan (2006) denumită Libertatea de gândire în islam, subliniază această idee mai departe. Pe scurt, el spune că Coranul nu face nicio referire la pedeapsa temporară pentru apostază, şi că dimpotrivă menţionează că nu există obligaţia la religie (Coran 2:256); există un număr mare de incidente însemnate din viaţa Profetului atunci când unul care a făcut apostază nu a fost pedepsit în niciun fel; justificarea acestui ijtihad este bazată pe incidente care au avut loc în timpul domniei lui Abu Bakr, atunci când comunităţi întregi s-au ridicat împotriva guvernului central, şi acestea au fost acte de rebeliune politică împotriva statului; şcoala hanefită de gândire susţine că o femeie care face apostază nu trebuie pedepsită cu moartea, deoarece ea nu poate ridica arme împotriva musulmanilor, grupat cu faptul că islamul tratează femeile şi bărbaţii în mod egal in ceea ce priveşte pedeapsa şi recompensa, demonstrează că în minţile juriştilor premoderni, aspotaza era egală cu trădarea la nivel înalt şi rebeliune politică. Dr Kurucan afirmă ca din moment ce apostazei nu îi poate fi atribuit un asemenea înţeles în ziua de azi, şi că timpurile s-au schimbat, atunci acest ijtihad poate fi înlocuit cu altul.

Chiar dacă unii sau alţii nu sunt de acord cu ideile Dr Kurucan, este irelevant scopurilor acestor scrieri, deoarece nu ne-am angrenat în studii teologice. Ideea este că Gülen şi Mişcarea sa folosesc unelte islamice de reinterpretare a islamului, de reînnoire pentru a putea reînţelege istoria islamică şi învăţăturile. Astfel, ei se referă la texte tradiţionale şi metodologii şi formează un nou discurs şi o nouă şcoală a minţii.

Fiind data importanţa acestui subiect şi potenţialul său de a crea controverse, nici nu poate fi conceput faptul că Dr Kurucan va avea un asemenea punct de vedere fără consimţământul lui Gülen în prealabil. Deci, variatele stadii majore ale acestui ijtihad includ articolul lui Gülen ce datează încă din anii 1970, dialogul care a devenit o prioritate pentru Gülen în mijlocul anilor 1990, întâlnirile cu liderii minorităţilor religioase din Turcia din aceeaşi perioadă, sublinierea constantă a ideii de libertate a credinţei si a drepturilor umane în întâlnirile Abant în anii 2000 şi munca academică a Dr Kurucan în 2006. Toate acestea cuprind un mai mult raţionament şi justificare în ele însele către o nouă poziţie asupra acestei chestiuni de schimbare a religiei în islam.

De aceea, chestiunea cu care ne confruntam reprezintă o dezvoltare majora și o comunicare a unei opinii prin argumente pentru a schimba gândirea concenţională şi atitudinea către libertatea de credinţă în general şi apostaza în particular în legea islamică tradiţională. Mă aştept ca Gülen să dezvolte mai mult în viitorul apropiat această poziţie pe care a adoptat-o, completând astfel procesul de formare al acestui ijtihad major. Aceasta va deveni în cele din urmă o parte importantă a tajdid-ului lui Gülen despre dialog, pluralism şi drepturi umane.⁸

Este adevărat că Gülen nu critică pedeapsa pentru apostază în articolul la care am facut referire mai sus. Trebuie subliniat faptul că acestea s-au întâmplat în anii 1970, şi că în acelaşi articol Gülen a făcut referire la modul de gândire, care mai târziu a devenit o idee dezvoltată de Dr Kurucan, şi că de atunci a avut loc o schimbare a poziţiei in comportament şi vorbă. În plus, acesta reprezintă poate unul dintre subiectele cele mai sensibile din legea islamică şi fiind dat faptul că Gülen este acuzat de unele grupări fanatice religioase că încearcă să apeleze la sensibilizarea islamică pentru a creştiniza turcii şi părţile militante ultra laice că încearcă să facă din Turcia un stat islamic şi încearcă islamizarea întregii lumi, atunci putem înţelege de ce Gülen este precaut în această privinţă.

Un număr mare de jurişti şi învăţaţi au susţinut de asemenea că apostaza nu reprezintă o insultă ce trebuie pedepsită. Oricum, diferenţa în cazul lui Gülen este că el deţine influenţa de a schimba modul de gândire al unei mase foarte mari de oameni, pentru a face o schimbare în adevăratul sens al cuvântului. Astfel, Gülen şi mişcarea sa provoacă o reacţie culturală bazată pe religie la „dreptul de schimbare a religiei” în lumea islamică. Religia este o chestiune de conştiinţă şi mulţi musulmani cred că este de datoria lor să se opună libertăţii de convertire din islam, datorită islamului. Asta este ceea ce Gülen provoacă.

Asta nu înseamnă că opunerea la schimbarea religiei este un mijloc de a controla opoziţia şi autoritatea religioasă. Însă, eforturile lui Gülen vor submina sprijinul religios, cultural şi public, iar în timp va influenţa modul de gândire al maselor de oameni în ceea ce priveşte libertatea de credinţă în lumea islamică.

Influenţa lui Gülen în lumea islamică

Ceea ce am analizat mai sus sunt unele dintre ideile transformatoare ale lui Gülen în dezbaterile contemporane, în lumea islamică. Acum mă voi concentra pe evaluarea puterii de influenţare a lumii islamice de către Gülen pe baza discursurilor expuse mai sus.

Afirmaţiile lui Gülen despre lumea islamică

Ţelul lui Gülen de a instaura pacea universală ne permite să judecăm importanţa pe care el o conferă musulmanilor şi lumii non-musulmane. În scurta sa biografie în limba engleză, folosită adesea ca o introducere în majoritatea cărţilor lui traduse, se spune:

„Gülen vede un secol 21 în care vom asista la renaşterea unei dinamici spirituale ce va revitaliza valorile morale de mult dominante; o eră a toleranţei, înţelegerii şi cooperării internaţionale care va duce în final, prin dialog intercultural şi împărtăşirea valorilor, la o singură civilizaţie inclusivă.” (Woodhall & Cetin 2005: viii)

În una dintre scrierile timpurii ale lui Gülen, acesta spune c civilizaţia inclusivă va rezulta din cooperarea Estului cu Vestului şi din valorile şi puterea pe care fiecare le reprezintă. Comunităţile bazate pe cooperarea ştiinţei şi a moralităţii au pus întotdeauna bazele unor adevărate civilizaţii. Din acest motiv, civilizaţia occidentală a rămas paralizată; deoarece s-au bazat în primul rând pe ştiinţă, iar civilizaţiile estice nu sunt „adevărate” deoarece, în actualele condiţii, nu prezintă o bază ştiinţifică. Civilizaţia viitorului va trebui clădită pe baza unei combinaţii dintre ştiinţa occidentală şi credinţa si moralitatea estică.

În altă scriere ce aparţine lui Gülen, acesta enumeră acele valori şi puteri la care se referea:

„Occidentul nu poate distruge islamul sau teritoriile sale, iar armatele musulmane nu mai pot avansa către Occident. În timp ce această lume devine din ce în ce mai globalizată, ambele părţi simt nevoia unei relaţii de ofertă-acceptare a ofertei. Occidentul deţine supremaţie ştiinţifică, tehnologică, economică şi militară. Oricum, islamul deţine mai mulţi factori importanţi şi vitali: islamul, reprezentat de Coranul Sfânt şi sunna Profetului, şi-a menţinut prospeţimea credinţei, esenţa spirituală şi moralitatea, în ultimele paisprezece secole. În plus, acesta are potenţialul de a inspira spirit şi viaţă în musulmani care au fost amorţiţi timp de secole, dar şi multor oameni înecaţi în mlaştina materialismului.”⁹ (Unal & Williams 2000:247)

Aşadar, pentru Gülen, pacea universală şi dorinţa lui Dumnezeu pot fi obţinute într-o civilizaţie inclusivă care combină valorile şi puterea estului cu Occidentul.

În acest mod ar trebui să interpretăm cererea studenţilor lui Gülen, ca acesta să înlocuiască o hartă ce conţine numai lumea islamică, cu una care arată întreaga lume. Acest lucru este în concordanţă cu eforturile mişcării care se află pe două continente şi în mai mult de o sută de ţări.

De aceea, obiectivul principal al lui Gülen îl reprezintă faptul de a fi neutru din punct de vedere religios şi include toţi oamenii. Pentru ca acest lucru să fie posibil, lumea islamică trebuie să vrea să contribuie. Pentru asta, Gülen spune că ei în primul rând trebuie să reînvie. Despre natura acestei reînvieri el explică:

„Cu toata onestitatea, susţinem renaşterea ce constă din redescoperirea valorilor umane pierdute şi îmbogăţirea umanităţii cu moraluri umane universale. Sprijinim renaşterea care permite punerea la îndoială a dictaturii şi a sfârşitului dictatorilor, şi luptăm pentru o societate democratică. Această renaştere trebuie să crească interesul pentru artă şi să promoveze o atenţie clară în citirea cărţii universului, care a fost pierdută de mult timp. Sprijinim renaşterea care promovează dorinţa de cercetare, de cunoaştere şi punerea în aplicare a religiei conform modului de înţelegere din acest secol într-un nou stil şi o manieră nouă.” (Un interviu cu Fethullah Gülen 2005: 458)

Dintr-o altă perspectivă, reiese clar că pentru Gülen, Turcia este importantă din punct de vedere socio cultural, istoric, geografic si geopolitic. Într-adevăr, dacă ar fi să judecăm prioritatea lui Gülen pe scara investiţiei depuse de mişcare, atunci fără îndoială, Turcia este pe primul loc. Spre deosebire de Hakan Yavuz, care încearcă să explice accentul lui Gülen pe Turcia, drept tendinţe naţionaliste ce provin din spiritul sau din experienţele sale de frontieră, eu cred că acest lucru se datorează estimării potenţialului Turciei în trecut şi în prezent de a conduce lumea islamică spre o civilizaţie inclusivă. Turcia este foarte importantă pentru Gülen, deoarece viitorul islamului, lumea islamică şi pacea universală sunt strâns legate între ele în mintea lui Gülen.

În eseul său Lumea la care sperăm, Gülen vorbeşte despre faptul că „în curând naţiunea noastră va realiza o a doua sau o a treia renaştere” şi se roagă la Dumnezeu pentru „a arăta oamenilor calea spre renaştere în stilul lui Muhammad”. În acest eseu, Gülen face aluzie la rolul de conducători al turcilor în renaşterea lumii islamice: „Dupa lungi ani de crize şi depresii, în ciuda tuturor lucrurilor, această naţiune încă mai este capabilă de o asemenea renaştere; încă mai are potenţialul de a realiza o asemenea înviere. În plus, are avantajul deţinerii unei acceptări în conştiinţă de către oamenii care au luat parte la facerea istoriei, o conducere care poate fi folosită şi în viitor.”

Deci, importanţa Turciei în estimările lui Gülen se datorează rolului pe care îl are încă de jucat în lumea islamică.

Un alt indiciu asupra acestui subiect îl reprezintă proiectul intelectual al lui Gülen, care durează încă din anii 1991; o compilaţie de eseuri care sunt împărţite în trei volume, intitulate Concepte cheie în sufism. În aceste eseuri, Gülen analizează terminologia cheie şi valorile în practica sufismului, prin localizarea lor în Coran, sunna şi viaţa Profetului. Gülen oscilează între concepte precum ashq, jazba, tevazu, tevekul, vasil, halvet, kurb-buud, Coran, hadith şi practica marilor maeştri sufiţi. Aşadar, în aceste eseuri Gülen subliniază practica sufită, gândirea şi percepţia. Conectează cu meticulozitate o legătură teologică şi filozofică între sufism şi șaria. Făcând acest lucru, Gülen întăreşte una dintre bazele dinamicii fundamentale ale islamului anatolian, şi anume, aprecierea şi percepţia sufită.

Aceste eseuri au fost scrise pentru musulmani, iar scopul lui a fost acela de a-i reforma. Pentru a reuşi acest lucru, el defineşte şi contextualizează conceptele sufite în sursele islamice. Musulmanii turci nu trebuie să fie convinşi de legitimitatea sufismului în islam, deoarece ei o acceptă deja. Cred deci că cei care citesc aceste lucrari nu sunt turcii, ci lumea islamică, care, potrivit lui Gülen, are o nevoie disperată de sufism. Pentru Gülen, sufismul (sau tassawuf-ul, un termen mai adecvat) este spiritul islamului şi o praticare nulă a acestuia este didactică, rigidă şi conformistă.

Aşadar, proiectul intelectual al lui Gülen, ce se întinde pe o perioadă de şaisprezece ani, este într-o anumită măsură, dedicat întregii lumi islamice.

De ce este atunci Mişcarea mai activă în Occident decât este în ţările islamice? Răspunsul este: punerea în practică. Mişcarea lui Gülen s-a îndreptat cu paşi repezi către Asia Centrală pentru că i-a fost permis şi pentru că Gülen a vrut să ocupe influenţa saudiţilor şi iranienilor în regiune. În ceea ce priveşte Europa, acolo deja există o diasporă turcă, iar mişcarea a înflorit imediat, datorită existenţei acestei baze. În plus, pentru Gülen, Turcia este cea mai importantă ţară islamică din lumea islamică, din punct de vdere al istoriei ei, al islamului anatolian şi a abilităţi de a face o punte între Orient şi Occident. De aceea, mişcarea a intrat în inimile lumii islamice încă de la începuturile sale. Pakistan, India, Indonezia, Malaezia şi Egiptul sunt unele dintre ţările islamice unde mişcarea este activă în prezent.

Principalul motiv pentru care Mişcarea nu a fost până în prezent activă în Arabia Saudită sau Iran, are legătură cu refuzul acestor ţări. Arabia Saudită sau Iranul privesc Turcia şi islamul turcesc ca pe o ameninţare la practicile şiite şi Wahhabi. Este bine ştiut că ambele ţări cheltuiesc milioane de dolari, în fiecare an pentru a converti musulmanii laiIslamul lor prin centre culturale islamice, moschei, librării şi sponsorizări studenteşti.

Oricum, nu trebuie să se înţeleagă din asta că Gülen nu este preocupat de lumea islamică. Bucuria mea este că Gülen caută să mobilizeze şi să influenţeze musulmanii şi arabii prin exemplul şi credibilitatea pe care Mişcarea o câştigă, din moment ce el caută doar să pătrundă pe o piaţă uneori ostilă şi rezistentă.

I: Ce părere ai despre această atitudine: „Uită de Europa, şi devii liderul lumii musulmane în Orient. Orium tu nu eşti european.”

R: Avem un lucru în comun cu Europa şi unul în comun cu lumea islamică. Integrarea noastră în Europa va face ca noi să câştigăm celălalt lucru. (Sevindi 1997: 189)

Binecunoscutul profesor Akbar afirmă că în lucrarea Forward of A Dialogue of Civilisations: „mărimea şi eficienţa Mişcării lui Gülen a crescut foarte mult în ultimii treizeci de ani” şi adaugă:

„În timpul în care am dezvoltat un proiect de cercetare în Instituţia Brookings intitulat Islamul în era globalizării în primăvara anului 2006, am călătorit în nouă ţări islamice, iar echipei mele de cercetare inclusiv mie, ne-a fost arătat cât de influent a devenit Fethullah Gülen. În încercarea de a înţelege modul de gândire a musulmanilor în lumea islamică, am pregătit un chestionar ce conţinea întrebări personale adresate fiecărui participant. Întrebările adresate aveau intenţia de a măsura reacţiile pe care aceştia le aveau în ceea ce priveşte Occidentul şi globalizarea. Am observat că mulţi oameni îi urmează pe cei care încearcă să pună bariere în jurul islamului, şi să excludă totul în jur, în special influenţa occidentală. Această idee câştigă foarte rapid popularitate în rândul musulmanilor. În Turcia, oricum, am observat că modelul cel mai cunoscut contemporan este Fethullah Gülen, indicându-ne importanţa Mişcării sale intelectuale şi de asemenea potenţialul ca o forţă ce contracarează ideile de excluziune care câştigă din ce în ce mai mult teren în lumea islamică.”

Am ajuns să apreciem acum această influenţă potenţială a lui Gülen în lumea islamică.

Influenţa lui Gülen în lumea islamică

Aşa cum am subliniat încă de la început, valorile drepturilor umane reprezintă valori intrinseci în discursul lui Gülen. Pentru Gülen, drepturile umane sunt o parte inalienabilă a umanităţii cuiva. Ideile lui Gülen în privinţa toleranţei, a acceptării altei persoane, a pluralismului, democraţiei şi Occidentului au legătură cu drepturile umane şi libertăţile umane. Islamicitatea anatoliană a lui Gülen este un mod de a răspândi percepţia sufită, care este potrivită pentru discursurile despre drepturile umane.

Deci, influenţa lui Gülen în lumea islamică despre drepturile umane nu este diferită, aşa cum ar fi putut crede unii la începutul acestei lucrări. Dimpotrivă, ea face parte din Gülen. De fapt, aşa cum am observat mai sus, Gülen nu pretinde că influenţează sau schimbă ceva. Din acest motiv el reprezintă o mai mare şansă de succes. În schimb, Mişcarea se va concentra pe şcoli, eforturi de dialogare, mass-media şi reuniuni intelectuale. În timp, tajdid-ul lui Gülen, etosul şi principiile sale vor pătrunde lumea islamică prin exemplul oferit de Mişcarea sa.

Asta este de fapt ceea ce noi aveam nevoie. Problema în lumea arabă musulmană este complexă, înrădăcinată şi niciun progres nu poate avea loc pe niciun plan decât dacă soluţia este încapsulată, majoră şi localizată. Problemele ce ţin de practicarea drepturilor umane în lumea islamică sunt vaste şi complexe, iar ele nu se pot rezolva singure. Este nevoie de un mod de abordare mai larg ce are legătură cu dimensiunile culturale, economice, sociale şi politice. Este nevoie de un mod de abordare care nu este reactiv la problemele lumii islamice, ci este pozitiv şi proactiv.

Din acest motiv soluţia lui Gülen este importantă. Ea caută să întărească şi să ofere posibilitatea oamenilor de rând să se educe şi să participe la dialoguri, care provoacă percepţiile culturale şi depăşeşte dogmele. Soluţia lui caută să mobilizeze individul şi societatea pentru ca aceştia să poată deveni insan-i kamil, care poate rezulta doar într-o societate liberă şi dreaptă. Din moment ce ţelurile şi învăţăturile lui Gülen sunt justificate în surse islamice tradiţionale, acestea nu prezintă urme de îndoială, căci sunt legitime şi autentice. Aşa cum eforturile lui Gülen şi ale Mişcării sale au ajutat la întărirea periferiei în Turcia, am speranţa că o vor face şi în întreaga lume islamică. Viteza cu care această influenţă se va răspândi depinde în mod natural de prezenţa Mişcării în acele regiuni.

Din anul 2005 mişcarea Gülen a luat o nouă iniţiativă sub forma unei reviste arabe denumită Hira. Revista este publicată trimestrial şi include subiecte legate de religie, teologie, cultură, educaţie, ştiinţă şi poezie, precum şi un articol editorial scris de Gülen pentru fiecare chestiune în parte. Revista are locaţii în Istanbul şi Cairo şi atrage scriitori atât din Turcia cât şi din lumea arabă. Contribuitorii din lumea arabă includ scriitori şi învăţaţi foarte cunoscuţi şi respectaţi. Aceata reprezintă o nouă formă de dezvoltare, singura iniţiativă a lui Gülen care este dedicată exclusiv implicării lumii arabe. Acesta este în mod clar un mod prin care Gülen caută să facă cunoscute dinamicile islamului anatolian lumii arabe. Etosul acestei reviste reflectează accentul pus de Gülen pe religie şi societate. Deşi revista nu are nicio legătură cu politica, discuţiile sale despre credinţă, religie şi societate vor ajuta într-un final la o mai bună comunicare a părerilor şi ideilor lui Gülen în privinţa acestor chestiuni. Provocarea reviste este de a capta şi menţine interesul tinerilor arabi. Este însă prea devreme pentru a evalua acest lucru.

A douăsprezecea întâlnire Abant denumită Islamul, occidentul şi modernizarea, a fost ţinută în Cairo timp de două zile în februarie 2007. Intelectuali, studenţi, învăţaţi şi jurnalişti din ambele ţări au participat la această întâlnire. A fost prima oară când mişcarea Gülen a organizat o conferinţă importantă într-o ţară arabă. Evenimentul a fost co-realizat cu prestigiosul centru Al Ashram pentru „Studii politice şi strategice”, care publică de asemenea un ziar care se vinde în un milion de exemplare. Întâlnirea din Cairo a fost denumită „Dialogul dintre Turcia şi Egipt”¹, şi s-a semnalat a fi începutul unei serii de evenimente ce vor fi organizate de platforma Abant. Obiectivul acestei întâlniri a fost analizarea modernizării în lumea islamică, moduri de depăşire a problemelor cotidiene din societăţile islamice, valorile universale precum drepturile umane, democraţia şi legea, şi împărţirea acestor noţiuni în lumea islamică prin interpretare musulmană. O a doua întâlnire de acest gen va fi ţinută în februarie 2008 în Istanbul şi este aşteptat ca universităţi de top din Egipt precum Al-Ezher şi Universitatea Seem să ia parte.

În mod evident, este foarte important faptul că această întâlnire a avut loc la Cairo şi poate fi privită drept un pas important în implicarea lumii arabe. Faptul că atât Hira cât şi întâlnirea Abant s-au desfăşurat în Egipt, nu este o coincidenţă. Este bine ştiut că ambele ţări sunt în relaţii foarte bune şi împart o istorie lungă. Spre deosebire de Arabia Saudită şi Iran, Gülen vorbeşte foarte frumos despre Egipt. Probabil Egiptul va folosi drept o platformă de pe care Gülen se va lansa către restul lumii arabe.

Datoriă faptului că şcolile lui Gülen nu sunt coordonate central, nu există date ce pot fi verificate, ce pot oferi informaţii clare despre numărul şcolilor din fiecare regiune. Estimări recente au arătat că există peste 600 de şcoli în peste o sută de ţări. Site-ul web pentru olimpiada de limba turcă organizată la Istanbul de către această mişcare arată că au luat parte 550 de participanţi din 100 de ţări diferite. Este bine ştiut faptul că toţi aceşti participanţi au fost dintre cei din Mişcarea sa sau dintre elevii şcolilor lui Gülen. Acest lucru confirmă estimările anterioare privind numărul şi durata de viaţă a şcolilor lui Gülen.

Lista competitorilor din ţările islamice includ: Afganistan, Azerbaijan, Bangladesh, Bosnia-Hertegovina, Algeria, Chad, Indonezia, Etiopia, Maroc, Filipine, Ghana, India, Irak, Iran, Kazakstan, Kyrgyztan, Kosovo, Maldive, Malaezia, Mali, Egipt, Mongolia, Mozambic, Nigeria, Pakistan, Senegal, Siria, Tajikistan, Tunisia, Turkmenistan, Uganda, Iordania şi Yemen. Din cele 57 de ţări membre ale „Organizaţiei conferinţelor islamice”, care include foarte puţine ţări islamice, Mişcarea Gülen este activă în aproximativ 42 dintre acestea. În plus, ştim că unele dintre aceste ţări deţin mai mult decât o singură şcoală. De exemplu, există şi câte şapte şcoli atât în Pakistan cât şi în Yemen, şase în Afganistan şi trei în nordul Irakului. Ştim de prezenţa unora dintre ele de pe internet, iar a altora pentru că se vorbeşte despre ele. Deci cel puţin, mişcarea lui Gülen este activă în peste patruzeci de ţări islamice; probabilitatea cea mai mare este că această activitate implică mai mult decât o şcoală.

În mod evident, se face simţită prezenţa lui Gülen în lumea islamică. Estul Mijlociu lipseşte din acest peisaj. Cei care au citit cu atenţie au observat Iranul pe lista ţărilor menţionate mai sus. În timpul discuţiilor cu voluntarii Mişcării care au lucrat în regiune, mi s-a spus că în Iran există cămine de studenţi, precum şi în fiecare oraş mare din Arabia Saudită. Se pare că unul dintre scopurile acestor cămine şi moteluri este de a ajuta pelerinii. Acest lucru este foarte important. Cercetările convenţionale şi gândirea au arătat că Mişcarea nu este existentă în Iran şi în Arabia Saudită. Cercetările mele arată opusul. Dacă mişcarea va construi şcoli în Iran¹⁰ sau în Arabia Saudită, este o altă chestiune, dar ea este în mod sigur activă şi acolo.

Ceea ce este important de observat în acest moment este viteza cu care aceste şcoli şi durata de viaţă a Mişcării creşte. Dacă ar fi să analizăm numărul ţărilor care au luat parte la olimpiada de limba turcă, atunci Mişcarea se răspândeşte cu o viteză fenomenală. În 2006, numărul ţărilor care au participat a fost de 87, în 2007 acest număr a ajuns la 100. Aceasta nu este o estimare definitivă a creşterii sale, deoarece o şcoală Gülen se poate să fi ales să ia parte numai la olimpiada din 2007, deşi exista şi în 2006. Deşi acest lucru este posibil în teorie, nu este posibil în practică, fiind dată importanţa pe care Gülen o acordă acestor olimpiade. Nu ar fi exagerat să spun că ţările şi şcolile care participă la aceste olimpiade reflectă mărimea aproximativă şi scopul Mişcării Gülen în general şi a şcolilor în particular.

Un alt indiciu care arată viteza cu care Mişcarea Gülen se răspândeşte este industria media. În 2006 existau două posturi internaţionale de televiziune. Samanyolu şi Mehtap. În 2007, au mai apărut încă trei: Samanyolu Haber, un program de ştiri 24 de ore, Ebru un canal TV doar în limba engleză şi transmis din S.U.A., şi Yumurcak, un canal pentru copii. În 2007, Zaman, ziarul turc al Mişcării Gülen a devenit ziarul cu cea mai mare vânzare, cu o medie de 650.000 de copii. În 2006, mişcarea a lansat primul său ziar englezesc, Todayʾs Zaman, care este deja ziarul în engleză cel mai vândut în Turcia.

Cărţile lui Gülen traduse în arabă includ Lumina infinită, un subiect bazat pe comentarii despre viaţa Profetului Muhammad (saaws); Concepte cheie în practicarea sufismului; Statuia sufletelor noastre ─ renaşterea gândirii şi acţiunilor islamice şi Irsad Ekseni. Site-ul oficial al lui Gülen poate fi accesat în douăzeci de limbi, inclusiv araba, persana şi urdu.

O nouă epocă: adolescenţa şi lumea islamică

Fondarea unei societăţi de caritate în 2004 denumită „E cineva acolo?”, care caută să aline suferinţa şi sărăcia în lume, semnalează o nouă epocă a Mişcării, una de adolescenţă. Această societate de caritate nu se concentrează numai pe lumea islamică, ci pe sărăcia din Sud şi suferinţele tuturor. Pe site-ul ei se găsesc variatele programe şi proiecte naţionale şi internaţionale pe care ei le conduc. Această asociaţie a preluat mai întâi programele naţionale şi eforturile ad hoc de a combate sărăcia şi de a ajuta victimele dezastrelor naturale (aprilie 2004, Bingol 2005, estul Turciei 2007). Începând cu 2005, fundaţia de caritate a început să desfăşoare programe şi în afara graniţelor ţării.

În ianuarie 2005, fundaţia a apelat la donaţii pentru vitimele cutremurului din Pacificul de Sud. Cu fondurile strânse, ea a oferit maşini sanitare de apă, îmbrăcăminte, hrană şi ajutor medical, precum şi sprijin victimelor provinciei Ace din Indonezia. În 2006¹¹ şi 2007¹², fundaţia de caritate a oferit ajutor şi sprijin Pakistanului şi Libanului. Institutele locale Gülen au ajutat la coordonarea ajutorului şi sprijinului în aceste ţări.

Eforturile acesteia în ceea ce priveşte lumea islamică sunt importante din două puncte de vedere: (1) credibilitatea pe care o va oferi mişcarea în lumea islamică şi (2) implicaţiile mai largi ale mişcării care pătrunde faza adolescenţei. Eforturile depuse de fundaţia de caritate dovedesc că lumea islamică este importantă pentru Gülen şi pentru Mişcarea sa, şi este o cale excelentă de a atrage atenţia asupra Mişcării Gülen pe plan local şi asupra folosirii experienţei şi cunoaşterii lor locale. Prin această muncă Mişcarea Gülen câştigă simpatia şi sprijinul musulmanilor din lumea islamică, intensificându-i succesul în regiunile respective.

Această fundaţie de caritate marchează foarte clar o nouă epocă în dezvoltarea Mişcării Gülen.

Adus în discuţie doar datorită scopului acestei lucrări, concentrarea principală a Mişcării a fost să îşi construiască propria posibilitate, credibilitate şi capacitate. Aşadar, toate eforturile şi proiectele au fost canalizate spre a câştiga voluntari şi sprijin. Aceste lucrări în sine erau mereu caritabile, dar o dimensiune de neschimbat a Mişcării a fost câştigul neîncetat de care Mişcarea a avut parte. De exemplu, toate donaţiile primite au fost oferite unei cauze publice organizate în mod direct de către Mişcare. Din acest punct de vedere, Mişcarea se află încă în stadiul de dezvoltare.

Ceea ce această fundaţie de caritate face, subliniază clar ceea ce urma a se întâmpla oricum; Mişcarea a pătruns acum o epocă de adolescenţă în care lucrează la proiecte mai complexe care nu aduc niciun beneficiu Mişcării în sine. Faptul că fundaţia adună bani de la oamenii de afaceri din Turcia, adesea aceeaşi oameni care oferă sprijin pentru proiectele lui Gülen, apoi donează banii victimelor cutremurului din Pakistan, în ciuda faptului că Mişcarea ar avea nevoie de bani pentru alte lucruri, este un semn că aceasta a atins o altă fază în care este capabilă să facă o asemenea donaţie. Lucrările de caritate ale Mişcării Gülen au atins un nou nivel altruist definit ca „nevoia societăţii”, opus ideii de „câştig pentru mişcare.”

În trecut, Mişcarea era criticată pentru că rămânea indiferentă faţă de chestiunile publice precum sărăcia şi încălcarea drepturilor umane. Se pare că Gülen şi Mişcarea sa nu au fost atât de indiferenţi faţă de aceste subiecte deloc, ci au construit mecanisme prin care o încercare însemnată de a contribui la găsirea unei soluţii a putut fi făcută.

Cred că acest lucru arată că Gülen a devenit mult mai activ în lumea islamică şi în Sud. Mişcarea nu se va răspândi numai aşa cum a făcut+o prima dată în Turcia, ci cu mai multă autoritate şi viteză. Fundaţia de caritate este un indiciu clar că mişcarea consideră că deţine suficientă maturitate pentru a păşi spre chestiuni mult mai complicate şi că şi+a canalizat energiile către lumea islamică.

Pe scurt deci, mişcarea Gülen este evident prezentă în majoritatea părţilor din lumea islamică. Ea este în mod clar mai puternică în Turcia şi în statele turceşti. Oricum, Mişcarea s-a deplasat foarte bine şi este acum activă în 42 ţări islamice. Ea nu este atât de activă în Estul Mijlociu din motive ce au de a face cu aceste ţări şi nu cu Gülen. Gülen şi Mişcarea sa au demonstrat că ei îşi folosesc acum resursele pentru lumea islamică. Revista Hira, conferinţele din Cairo şi şcolile care se extind mereu în lumea islamică demonstrează acest lucru şi arată că ea nu este doar o mişcare turcească.

Părerea lui Gülen în privinţa lumii islamice în general şi Estul Mijlociu în particular este că lumea non-arabă islamică încă mai priveşte Turcia cu afinitate şi drept liderul lor natural, ţinând cont de trecutul otoman. Această acceptare şi afinitate din subconştient este importantă pentru Gülen, deoarece el repetă foarte mult acest lucru. Cred că acum Gülen caută să pună stăpânire pe această subconştiinţă a lumii islamice. Fiind dat faptul că problemele lumii islamice sunt complexe şi bine înrădăcinate şi că există , într-o anumită măsură, o rezistenţă arabă şi iraniană împotriva Turciei, modelul turcesc şi Mişcarea Gülen a vrut să construiască conducerea în lumea turcă şi credibilitatea în Occident înainte de a încerca să pătrundă în Orientul Mijlociu. Prevăd că în următorii 10 ani numărul şcolilor, periodicelor, ziarelor şi în cele din urmă a canalelor TV.

Concluzie

Această lucrare se concentrează pe faptul că influenţa lui Gülen este transferabilă lumii întregi islamice, fiind date natura şi dinamica sa. Raza de acţiune a acestei influenţe depinde de prezenţa şi activitatea Mişcării în această regiune. Toate cercetările indică faptul că mişcarea investeşte mare parte din energia sa în lumea islamică, chiar dacă o face prin Hira, publicări de cărţi sau înfiinţarea unui număr mare de şcoli.

Mişcarea face cunoscute filosofia lui Gülen, viziunea sa şi tajdid-ul lumii islamice prin exemplul său. Tajdid-ul lui Gülen se dovedeşte a fi adaptabil, flexibil, durabil şi practic. Şi mai important este faptul că ea este construită colectiv, bazată pe acţiune şi comportament şi răspândită printre rădăcinile societăţii. În acest fel mişcarea are parte de un mai mare succes în lumea islamică. O chestiune prezentă mereu în tajdid-ul şi discursurile lui Gülen o reprezintă valorile drepturilor umane. Acest lucru este important deoarece sunt făcute cunoscute ideile lui Gülen şi astfel se promovează valorile drepturilor umane. Ideile lui Gülen sunt răspândite prin exemplele oferite de Mişcarea sa. Acest lucru este cel mai bine ilustrat în activităţile de dialogare ale Mişcării în rândul musulmanilor. Aceste activităţi sunt prezentate în teologia dialogului lui Gülen şi a islamului anatolian. Islamul anatolian reprezintă percepţia lui Gülen despre islam, care scoate în evidenţă percepţia sufită, iubirea, toleranţa, iertarea şi pacea. Gülen ar spune că acesta este islamul în sine. Eu sugerez faptul că Gülen promovează islamul anatolian printre musulmani pentru a oferi fineţe islamului rigid, conformist şi literal care se aplică în unele ţări din lumea islamică în ziua de azi. Acest lucru este important în dezvoltarea valorilor drepturilor umane în lumea islamică.

În plus, Gülen promovează în mod direct drepturile umane internalizând democraţia, drepturile umane, libertatea de credinţă, pluralismul şi stilul secularizat anglo-saxon. Este binecunoscut printre avocaţii ce apără drepturile umane şi academicieni că democraţia şi pluralismul sunt considerate necesităţi pentru ca oamenii să se poată bucura de drepturile lor. Prin depolitizarea islamului şi înlocuirea sprijinului teologic pentru un stat islamic sau a guvernării teocratice în ceea ce priveşte legea, alegerile şi alte principii fundamentale aşa cum s-a prezentat mai sus, Gülen promovează direct drepturile umane prin intermediul islamului sau datorită islamului. Ijtihad-ul său mereu pus în aplicare, în privinţa schimbării religiei în islam este important.

Efectul net al efoturilor lui Gülen a fost să contribuie la formarea unui nou model de musulmani în Turcia, care deşi deţine o credinţă foarte puternică, este în favoarea democraţiei, pluralismului şi a drepturilor umane datorită credinţei sale, şi nu în ciuda ei. Acest lucru a ajutat la întărirea periferiilor tăcute din Turcia, care în prezent participă în mod constructiv la viaţa publică turcă şi luptă să ocupe o treaptă superioară.

Urmărind prezenţa şi modul de dezvoltare a mişcării în lumea islamică, această lucrare arată că un efect similar va avea loc în lume de asemenea. Fundaţia de caritate a Mişcării dovedeşte că lumea islamică este importantă pentru Gülen şi că mişcarea sa a pătruns acum o nouă fază, şi anume aceea de adolescenţă, în care preia chestiunile complexe sociale. Una dintre acestea, cred eu, este scoaterea în evidenţă a societăţii civile în lumea islamică. Activitatea continuu crescândă şi şcolile în această regiune susţin aceste lucruri. Iată că aceste chestiuni sunt contrare gândirii convenţionale cum că lumea islamică nu ar fi importantă pentru Gülen. Eu consider că aceasta a fost întotdeauna o preocupare centrală în viziunea lui Gülen despre o civilizaţie inclusivă , dar fiind opusă filosofiei, a prevenit răspândirea ei în această regiune. În plus, puternica cultură arabă care se opune modelului turcesc poate fi pătrunsă doar prin oferirea de credibilitate. Mişcarea deține acum această credibilitate de care este nevoie şi acest lucru îl dovedesc lucrările şi activităţile sale în restul lumii. Mişcarea încearcă acum să folosească această credibilitate în lumea islamică. Bazându-ne pe proiectul Mişcării de până acum şi de o istorie lungă de relaţii bune, este foarte probabil ca Egiptul să folosească drept platformă de lansare pentru o activitate mai largă în Orientul Mijlociu.

Faptul că profilul Turciei s-a aflat în continuă creştere în lumea islamică în anii recenţi, va fi un motiv de avansare a eforturilor depuse de mişcare. În timp, aşa cum s-a întâmplat şi cu Turcia, acest lucru va duce la o schimbare a culturii, percepţiei şi dispoziţiei în privinţa drepturilor umane şi va contribui la o mai largă dezbatere în lumea islamică despre înfiinţarea unor noi seturi de legi şi norme ale valorilor umane.

1. Voluntarii activi nu ar trebui să fie confundaţi cu susţinători sau donatori, care reprezintă coloana vertebrală a Mişcării.

2. În terminologia islamică, incrementalismul se referă la revelarea Coranului pe o perioadă de 23 de ani prin instigarea unor anumite evenimente (sebebul nuzul). Interzicerea alcoolului în Coran în patru paşi este de obicei un exemplu de incrementalism în islam.

3. În anul 1998 la platforma Abant s-a discutat despre relaţia dintre islam şi secularism, în 1999 democraţia şi drepturile umane, în 2000 pluralism şi împăcare.

4. Nu cred că este mai uşor să trăieşti Islamul în altă ţară decât aşa cum se face în Turcia. Se presupune că în Iran şi Arabia Saudită există regimuri islamice, dar acestea sunt determinate de stat şi limitate la aprobările sectanţilor. (Turgut 1997: 151)

5. În Coran se spune că conducerea nu aparţine liderilor spirituali şi sfinţi, precum se întâmplă în teocraţie, sau în alte instituţii religioase pe care le au în subordine, şi nici în instituţii religioase organizate în orice fel. Islamul nu permite nici un fel de privilegiu bazat pe familie, clasă, rasă, culoare, bogăţie sau putere. (Un interviu cu Fethullah Gülen 2005: 450).

6. Gülen afirmă că Dumnezeu este Cel care stabileşte regulile naturii şi cauzalităţii. Aşadar, un credincios trebuie să le urmeze pe amândouă. A nu respecta legile naturii şi ale cauzalităţii înseamnă că nu respecta regulile lui Dumnezeu în a obţine rezultatul dorit. Gülen redefineşte taqwah (pietatea) ca incluzând trăirea în concordanţă cu sunnatullah-ul lui Dumnezeu (modelul de creaţie, legile naturii ale lui Dumnezeu). În acest fel, Gülen spune că Occidentul este mai musulman decât musulmanii deoarece ei au dobândit superioritate urmând legile de cauzalitate ale lui Dumnezeu în timp ce musulmanii nu au făcut-o.

7. Vezi Gülen 1995: 218; o scurtă discuţie despre nevoia de a lua în considerare condiţiile socio-culturale, percepţiile şi obiceiurile din prezent.

8. Un alt ijtihad incremental care ia naştere la Gülen deocamdată include: democraţia metafizică şi arta islamică în era modernă

9. Lumea islamică continuă să se adâncească în mlaştina viciilor. Trebuie să lucrăm pentru lumea islamică, iar acest lucru va duce la o renaştere a comunităţii islamice; o renaştere de care are nevoie. (Gülen 2003: 3)

10. Mi s-a spus că atunci când mişcarea a propus deschiderea unei şcoli în Iran, autorităţile iraniene au răspuns: „oferiţi-ne fonduri şi o vom deschide noi pentru voi”.

11. După cutremurul din 2006 din Asia, fundaţia de caritate a ridicat corturi atât de multe încât au acoperit trei sate în Pakistan, care au adăpostit aproape 5.000 de victime. Această fundaţie a oferit celor trei sate mâncare şi sprijin timp de şase luni de zile. Ea a prezentat de asemenea autorităţilor Pakistanului un cec de patru milioane de dolari ca ajutor pentru victimele cutremurului. Au construit de asemenea şcoli, fiecare cu o capacitate de 350 studenţi, şi a oferit material şi echipament pentru şcoli.

12. În 2007 fundaţia a început o campanie intitulată „Ajutor pentru libanezi şi palestinieni”. Această campanie a presupus trimiterea de mâncare în Palestina (13 camioane) şi în Pakistan (14 camioane). Lista altor programe de sprijin internaţionale poate continua.

Tweet

Whatsapp