Punctul de vedere al femeilor: Mișcarea lui Gülen în America. Apariția unei noi comunități turcești americane

Această lucrare tratează dezvoltarea Mișcării Fethullah Gülen din perspectiva femeilor care vin să trăiască în America. Lucrarea mea se bazează pe prieteniile și observațiile acestei comunități realizate începând cu 1997, timp în care am fost martoră la creșterea comunității Gülen din Texas, pornind de la o mână de oameni și ajungând la o adevărată comunitate. În ciuda mărimii și a amplorii activității acestei comunități, s-au scris foarte puține lucruri despre viziunea femeilor referitoare la această Mișcare în Turcia în engleză1 și chiar mai puțin s-a scris despre experiențele lor din America. Munca Elizabetei Ozdalga în mijlocul adepților lui Gülen din Turcia a reprezentat o sursă mare de informații pentru lucrarea de față, iar ideile prezentate aici sunt un fel de dialog cu munca sa. Deși s-a scris foarte mult despre „islamul turcesc”2, așa cum este el privit în contextul lucărilor lui Fethullah Gülen, la un nivel mai degrabă teoretic, puțini sau chiar niciun cercetător s-au focalizat asupra modului în care acest „islam turcesc” este negociat în viața de zi cu zi a adepților săi într-un context american. Această lucrare caută să acopere acest spațiu interesant care cuprinde experiența din cadrul Mișcării Gülen, acele experiențe de viață de zi cu zi ale femeilor turce care trăiesc în America.

Iată un citat foarte cunoscut preluat din scrierile lui Fethullah Gülen3, citat care cuprinde perspectiva sa cu privire la modul în care ființele umane se tratează reciproc: „Fii foarte tolerant, astfel încât inima ta să devină la fel de mare ca oceanul. Fii inspirat de credința și dragostea ființelor umane. Să nu existe niciun suflet îndurerat căruia să nu îi întinzi o mână și de care să nu te preocupi.” Aceasta este ideea după care își conduc viața adepții lui Gülen, femei sau bărbați. Esența care se află în spatele noțiunii lui Gülen de „islam turcesc” nu este alta decât acest efort depus pentru a deveni tolerant și expansiv. Femeile joacă un rol foarte important în modelarea islamului turcesc prin ospitalitatea pe care o oferă oaspeților lor și prin prieteniile pe care le construiesc cu vecinii și cunoștințele lor americane. Comentând cu privire la rolul femeii în societate, Gülen spune că:

„După părerea mea, femeile și bărbații ar trebui să fie priviți ca pe cele două părți ale adevărului, ca două fațete ale unei monezi. Nu poate exista bărbat fără femeie, sau femeie fără bărbat; ei au fost creați împreună. Paradisul este un paradis adevărat numai atunci când sunt împreună. Bărbatul și femeia se completează. Profetul nostru, Coranul și învățăturile coranice nu tratează femeile și bărbații ca pe niște creaturi separate.” (Ertugrul Ozkok, Hoca Effendi Anlatiyor, Hurriyet, 1/23-30-95)4

Din această declarație înțelegem că femeile au un rol egal în importanță în modelarea5 islamului turcesc, prin acțiunile lor. De aici putem trage concluzia că atunci când vine vorba de luarea unei decizii înțelepte referitoare la o viață în străinătate cu intenția de a se implica în hizmet sau serviciul pentru întreaga umanitate, femeile joacă un rol egal în asumarea responsabilităților pentru depunerea efortului în vederea angajării în dialogul interreligios. Putem ajunge la aceeași concluzie după ce citim pasajele referitoare la femei din cartea lui Gülen, Către o civilizație globală a dragostei și toleranței6. Deși există numeroase referințe la femei, rolul lor nu este marcat ca fiind într-un mod necesar diferit de cel al bărbaților. În fapt, Gülen explică într-o notă de subsol foarte interesantă cum, atunci când Profetul Muhammad s-a adresat „servitorilor lui Dumnezeu”, s-a adresat atât femeilor cât și bărbaților. (p. 220) Nu prezintă într-un mod explicit ceea ce bărbații și femeile ar trebui să facă, separat, atât de mult cât explică faptul că ar trebui să fie deopotrivă activi în viața islamică și în lupta pentru îmbunătățirea lumii. Putem conchide din această lipsă de specificitate că atât femeile, cât și bărbații se pot angaja într-o varietate de activități atât timp cât scopul lor ultim este trăirea în hizmet. Femeile își iau atât de în serios munca lor în hizmet în spațiul american încât activitățile de zi cu zi, precum gătitul sau invitarea unor oaspeți, iau proporții atât de mari, ajungând până la niște dimensiuni fantastice, asemănătoare unei hijra sau muhajiroun. Viața dură din străinătate aduce numeroase dificultăți și amenință cu schimbarea tradițiilor culturale turcești, mai ales pentru cei care au copii mici ce merg la școli americane. Însă, familiile turcești se ghidează după exemplul Profetului Muhammad și al lui Hz. Kadija, care și-au consumat averea tratându-și oaspeții și sacrifindu-și confortul personal pentru acela al comunității largi a musulmanilor și pentru binele întregii umanități.

Înainte de a sosi în Statele Unite, un număr însemnat de femei turce care se ghidează după învățăturile lui Gülen și-au petrecut o cantitate semnificativă de timp cufundate în principiile comunității hizmet. Multe dintre acestea l-au întâlnit pe Gülen pentru prima dată la universitate, prin prietenii lor și în cercurile de studiu (ders, sohbet), acolo unde au dat peste învățăturile lui Gülen combinate cu cele ale lui Said Nursi. Munca lui Ozdalga aduce lumină asupra modului în care se formează conștiința unui grup prin experiența dershane din Turcia. De asemenea, unele femei au participat la câteva cercuri de studiu și au făcut parte din comunitățile lui Gülen înainte de a se muta în America. Unele dintre ele chiar au avut probleme cu părinții lor din cauza implicării în activitățile hizmet-ului, în cazul în care femeile proveneau din familii laice. Altele, în schimb, au fost născute în cadrul Mișcării și au luat drept model de viață pe părinții sau vecinii sau alte rude ale lor pentru traiul din comunitatea hizmet. O femeie care trăiește acum în San Antonio, Texas, mi-a explicat cum experiența sa de viață din dershane-le lui Gülen și din căminele din Turcia a reprezentat o perioadă formatoare pentru ea. Ea a explicat că viața în comun, în cămin, alături de multe alte femei nu a fost ușoară. Ea și-a comparat nafs-ul sau ego-ul ei, cu acela al unui cub de gheață. A explicat că viața într-o dershane a fost ca aruncarea unui cub de gheață într-o piscină. Experiența sa a fost la fel ca cea a multor alte femei care s-au raliat Mișcării; ego-urile individuale s-au topit în comunitatea largă. A-i pune pe ceilalți înaintea ta, a fi atent să nu „rănești inima cuiva” (kalp karamu)7 și a evita bârfa sau ghibet-ul formează inima credințelor esențiale pentru cei care sunt membri ai comunității hizmet. Există un fel de proces de topire care se înregistrează și în Statele Unite. Chiar dacă în Turcia femeile în cauză s-au simțit foarte confortabil cu ideile lui Gülen, atunci când a venit vorba să se mute și să trăiască într-o altă țară au dat peste o situație diferită. Au trebuit să depășească bariere lingvistice, dorul de casă, diferențele culturale și religioase și să se adapteze unui stil de viață ce privilegiază munca în defavoarea timpului personal. Construirea unei comunități hizmet în America nu este ușoară și necesită un grad mare de răbdare și putere psihică.

Dershane-le din Turcia sunt locuri unde femei din toate regiunile Turciei testează concepția lui Gülen referitoare la islamul tolerant. În acest proces se formează un tip de identitate de grup, iar dorința de a trăi în hizmet, într-un context diferit este adeseori ceea ce inspiră pe femeile care vin în Statele Unite și fac parte din Mișcarea din afara Turciei. Experiența din dershane este un fel de pregătire pentru adaptarea unor oameni și ăentru cunoașterea unor perspective noi și oferă o idee despre ceea ce înseamnă să trăiești în afară, departe de confortul propriei case și familii. Unele femei vin în Statele Unite ca studente sau ca licențiate. Există și cazuri în care unele dintre ele au plecat pentru că au fost obligate să studieze în S.U.A. pentru că nu le-a fost permis să poarte vălul în universitățile turcești. Unele vin cu bărbații sau frații lor, iar câteodată singure și învață engleza înainte de a merge să își înceapă studiile universitare. Unele chiar muncesc pentru a-și asigura traiul. Altele învață multă engleză și iau contact cu vecinii lor americani și organizează evenimente interreligioase care atrag grupuri mari de americani, dar se întâmplă ca altele să nu aibă prea multe cunoștințe despre hizmet în afara contextului cercurilor de studiu pe care le-au frecventat anterior, astfel încât învață multe despre marea comunitate hizmet după ce se mărită. Același lucru poate fi valabil și pentru bărbații care află despre comunitatea hizmet și despre valorile ei de la soțiile lor. Unele femei învață engleza foarte bine, dar altele răman pasive în acest demers de studiu. Printre femeile care petrec puțin timp cu americanii, învață puțină engleză și își petrec puțin timp în afara cercurile lor de prieteni turci se află cele care mențin esența culturii turcești pentru restul comunității extinse de femei. Femeile care petrec timp în afara comunității turcești servesc drept ghiduri pentru supraviețuirea în America, iar cele care rămân în comunitatea turcă sunt văzute ca mame adoptive și surori. Femeile, indiferent de rolul pe care îl pot juca, se sprijină una pe cealalt într-un mod fantastic.

Pentru a înțelege atașamentul femeilor la Mișcarea lui Gülen este esențial să ne focalizăm asupra conținutului și organizării cercurilor de stadiu sau al dershane-lor. În general, cercul de studiu se focalizează pe unele părți ale lucrărilor lui Fethullah Gülen sau Said Nursi. Esența cercurilor de studiu este implicarea constantă în demersul de îmbunătățire perpetuă. Fiecare cerc de studiu este ca un pas al unei călătorii către atingerea conștiinței de sine, către identificarea locului în lume și către conștientizarea propriilor defecte și vini, pentru a trăi într-o armonie mai mare cu ceilalți. Aceste cercuri de studiu pot lua orice formă. Într-un interviu de grup pe care l-am făcut cu femeile turce din Austin am aflat că formatele pentru non-turci pot fi foarte diferite de cele pentru turci. Ideea este că, la fel ca și islamul turc, cercul de studiu nu trebuie să fie rigid, ci trebuie să rămână deschis, apt de adaptare, astfel încât să acomodeze oamenii cu interese diferite și cu niveluri diferite de cunoaștere religioasă. Formatul și conținutul acestor cercuri variază foarte mult și sunt adaptate pentru a răspunde nevoilor celor care fac parte din ele. Sunt păstrate în mod intenționat mici pentru a oferi fiecărei persoane șansa să vorbească și să pună întrebări. Există anumite femei din cadrul comunității care sunt responsabile cu determinarea nevoilor variatelor grupuri de femei, pe baza cărora se stabilește un curriculum religios informal, adaptat continuu, în funcție de evoluția lucrurilor. Această autoritate religioasă informală își trage prerogativele din cunoașterea islamică, din abilitatea oamenilor de a organiza cercuri de studii de succes, din cunoașterea rezultată din corpusul de scrieri ale lui Fethullah Gülen și Said Nursi și dintr-o oarecare carismă personală. Cercurile de studiu oferă ocazia vizualizării unor videoclipuri înregistrate cu discursuri ale lui Fethullah Gülen, urmate de discuții.

Într-un grup mix din Austin alcătuit din americani de diferite confesiuni religoase și din turci cu diferite interese spirituale, formatul s-a schimbat încontinuu, focalizându-se uneori asupra unor anumite lucrări specifice ale lui Fethullah Gülen și Said Nursi, iar alteori asupra unor cercetări realizate de membrii grupului cu privire la diferiți Profeți, concentrându-se asupra manierei în care Profetul respectiv este important nu numai pentru tradiția islamică, dar și în cea creștină sau iudaică. Membri individuali ai grupului compară, apoi, concluziile lor și contemplează la viețile profeților și a sfinților centrali Ahl-i Kitap, sau la profeții și sfinții respectați de evrei, creștini și musulmani. Uneori, sursele sunt preluate direct de pe internet, astfel încât cercul de studiu devine un mediu în care se pot învăța lucruri atât despre viețile diferiților profeți, cât și identifica criticile subtile ale variatelor perspective religioase regăsite în mediul online.

Multe dintre femeile cu care am discutat pretind deseori că, în ultimul timp, credința a devenit mai profundă în America. În timpul întâlnirilor interreligioase li se cere femeilor să numească unele lucruri pe care le iau ca atare, în contextul comunității turce, lucruri care le determină să se gândească mai mult la detaliile credinței lor. Una dintre femei a explicat că eforturile ei sunt duble; ea a deprins o manieră de a explica islamul americanilor într-un mod comprehensibil; pentru a face acest lucru, a trebuit să privească islamul prin lentilele unui vorbitor de engleză. Acest lucru a influențat modul în care și-a privit propria spiritualitate și a servit ca o reafirmare la nivel personal. Ozdalga caracterizează comunitatea lui Gülen în Turcia ca fiind închisă (2003, p.86), însă acesta nu este cazul și pentru comunitatea lui Gülen din America. Cercurile de studiu se adaptează constant realităților astfel încât să atragă mereu oameni noi, iar conversațiile nu joacă niciodată rolul de metode de convertire a noi musulmani, ci servesc ca piloni ai dialogului interreligios. În fapt, cercul de studiu este atât de deschis încât adepții non-Gülen pot să nu fie la curent cu dedicarea femeilor turce față de Mișcare.

În rândul cercurilor de studiu ale femeilor din America noțiunea lui Gülen de „islam turcesc” este înțeles ca pe un islam deschis la orice. Datorită încrederii inerente noțiunii de toleranță în cadrul tradiției islamice – ca fiind una dintre caracteristicile sale definitorii – „islamul turcesc” al lui Gülen deschide spațiul pentru non-turci și rezonează cu conceptele americane de cosmopolitism și multiculturalism. Cercurile de studiu din contextul american prezintă noi experiențe pentru toți cei prezenți și sunt, într-un mod frapant, mult mai heterogene, din punct de vedere al adepților, decât cercurile de studiu similare din Turcia.

Înainte de a scrie o variantă finală a acestei lucrări, am prezentat unui număr de femei turce ceea ce am scris, pentru a primi un feedback din partea lor. Interesant a fost faptul că nu se simțeau confortabil cu ideea prezentării Mișcării ca pe un islam turcesc, fără a oferi și explicații suplimentare. Ghidându-se după catalogarea mișcării de către Ozdalga ca fiind nonpolitică, femeile au vrut să își exprime loialitatea față de statul turc. Chiar dacă unele dintre ele părăsesc Turcia pentru a merge la școală în altă parte din cauza faptului că nu pot purta văluri în universitățile turcești, părăsirea caselor este adeseori o sursă importantă de tristețe pentru ele. Într-unul dintre cercurile de studiu, femeile discutau faptul că rugăciunile lor pot fi ascultate mai des în America decât în Turcia, deoarece acolo se află în starea de migrație, gocmen. Mișcarea lui Gülen este plină de reverență față de Turcia modernă dar, în același timp, admiră exemplul spiritual setat de către statul otoman. Ozdalga arată cum Mișcarea adâncește atașamentele personale față de statul turc (2005) și cum crește, într-un fel, atașarea cuiva față de legăturile familiale. Personal, consider că modelul ei de cetățenie din cadrul Mișcării Gülen este unul sufocant, care constrânge. Focalizarea sa asupra emoțiilor depășește discursul lui Gülen referior la dragoste și toleranță și exemplifică, de asemenea, ceea ce Marcus8 numește „cetățenie sentimentală”. Aceste încercări de a înțelege cetățenia sunt destul de capabile să observe Mișcarea Gülen în demersul său de a elimina orice conotație politică și de a insufla Mișcării rolul de a schimba inimile adepților săi. Chiar dacă femeile turce petrec un timp îndelungat fiindu-le dor de casă, asta nu înseamnă că nu se simt confortabil în America la mai multe niveluri. Ba chiar unele spun că, atunci când se duc acasă, se plictisesc9 și că fostul lor stil de viață din Turcia nu le mai satisface. Se obișuiesc prea tare cu interacțiunea constantă cu americanii și cu descoperirea continuă de căi de interacționare cu oameni cu background-uri diferite. Ele spun, de asemenea, că Said Nursi însuși a dat de înțeles că dialogul musulmano-creștin va înregistra cel mai mare succes în America. Pentru ele, a trăi în America este percepută uneori ca pe o întărire a scrierilor profetice ale lui Said Nursi și o ocazie de eliminare a dimensiunii imaginare a Americii prin experiențe trăite pe propria piele. Chiar dacă Ozdalga susține într-un mod foarte convingător că a face parte din Mișcare adâncește devotamentul pentru Turcia, nu puteam ignora implicațiile pe care le are o mișcare care cheltuiește o cantitate mare de energie pentru a se asigura că o parte a experienței hizmet se transformă în cunoaștere, în acest context al migrației și al traiului departe de casă.

Cercurile de studiu din America, alături de implicarea într-o varietate de activități interreligioase reprezintă surse de putere pentru femeile turce, care, cel mai probabil, au avut mult de suferit în lupta dusă pentru apărarea identității lor religioase în contextul universităților laice turcești. Mai mult decât atât, ele servesc ca o alternativă la moscheele halaqs convenționale pentru femeile musulmane americane care caută ceva diferit. Sinergia care apare între membri turci și non-turci din cadrul cercurilor de studiu este o caracteristică a abordării proprii femeilor față de hizmet sau serviciul pentru umanitatea largă. Contribuțiile aduse de femeile turce în America pentru Mișcarea Gülen sunt într-adevăr mari. Ele organizează serviciile și festivitățile religioase, se ocupă de oaspeți, organizează petrecerile henna și evenimente culturale precum concursuri de baclava și târguri de meșteșuguri turcești. Deși până acum participarea femeilor la mișcare s-a redus cel mai des la pregătirea și servirea mâncării, acest lucru se va schimba, indubitabil, pe măsură ce Mișcarea se maturizează în America. Multe dintre femeile care vin în America pentru studii caută să se dezvolte din punct de vedere al carierei și au o serie întreagă de interese în afara activităților Mișcării care se concentrează strict asupra ospitalității. De exemplu, femeile din Austin au ajutat la punerea la punct a administrației spitalicești locale, astfel încât serviciile să fie mai bine informate și pentru pacienții musulmani. De asemenea, s-au oferit voluntare pentru vizitarea caselor de bătrâni și a orfelinatelor și în calitate de profesori în școli americane vizitează elevii la casele lor și își petrec mult timp cu ei pentru a-i pregăti suplimentar.

Literatura antropologică arată că imigranții se angajează adeseori în afaceri cu restaurante sau legate de mâncare, ca prim pas către construirea unei comunități etnice în afară. Mâncarea reprezintă un „tărâm sigur”, unde se pot aduna oricând oameni cu background-uri diferite pentru a se simți bine unul în compania celuilalt. Dacă exista cineva care spune că pregătirea mâncării nu este o activitate interreligioasă curajoasă, atunci persoana respectivă nu s-a gândit niciodată la ce înseamnaă să fii o tânără turcă în Texasul post-11 septembrie, departe de familie, vorbind o altă limbă, cu oameni de o religie diferită, purtând adeseori un văl și modelându-și o viziune de modestie feminină, destul de diferită de noțiunea americană a ceea ce înseamnă să fii femeie în lumea modernă actuală. A fi o femeie ce poartă văl, oriunde în lumea asta, poate fi văzut ca un act de curaj.Dacă acest lucru este flancat de servirea de mâncare turcească la sinagogi evreiești și la biserici creștine în timpul Ramadanului, atunci situația devine din ce în ce mai complexă și mai interesantă. Dacă mișcarea lui Gülen a început să își fixeze rădăcini în pământul american, cea mai mare parte a mulțumirilor trebuie îndreptată către eforturile enorme pe care le-au depus femei turce, către dedicarea lor sinceră și patimașă față de viețuirea în hizmet.

1. Ozdalga, Elisabeth 2003 Urmând pașii lui Fethullah Gülen: trei profesoare își spun poveștile. În Islamul turcesc și statul secular: mișcarea lui Gülen. M. Hakan Yavuz și John L. Esposito, eds., Pp. 85-114. Syracuse, New York: Syracuse University Press. 2005 Salvator sau paria? Comunitatea lui Gülen în proiectul civilizării. Lumea Musulmană. 95(3): 429-446.

2. Yavuz, M. Hakan și John L. Esposito, eds. 2003 Islamul turcesc și statul secular: Mișcarea lui Gülen. Syracuse, New York: Syracuse University Press.

3. Acest citat este luat de pe coperta unui pliant promoțional care rezumă eforturile interreligioase ale lui Gülen. Nu a fost conceput ca o carte per se, neavând nici titlu, însă a fost distribuit la numeroase centre culturale turcești. A fost printat de The Light, Inc., și printat în Rutherford, N.J.

4. Ibid, p. 34.

5. Ideea „modelării” islamului este o caracteristică definitorie în rândul adepților lui Gülen. Se bazează pe ideea de temsil, opusă celei de teblig, care sugerează o „declarație deschisă sau o convingere prin predică” (Ozdalga 2003: 86).

6. Gülen, M. Fethullah 2004 Către o civilizație globală a dragostei și toleranței. Somerset, N.J.: The Light, Inc. și Isik Yayinlari.

7. Ozdalga evidențiază acest sentiment la fel de bine, mai ales în interviul ei cu un profesor în școlile Gülen din Turcia cu numele de Zeynep (2003, p.91)

8. Marcus, George E. 2002 Cetățeanul sentimental: emoția din politica democrată. . University Park, PN: Pennsylvania State University Press.

9. Există o varietate întreagă de moduri în care plictiseala și lipsa de activitate pot fi exprimate în turcă. Cele mai multe femei spun că „sufletele lor devin plictisite” atunci când se întorc în Turcia din cauza faptului că le este dor de activitățile lor interreligioase și de stilurile de viață foarte aglomerate cu care se obișnuiseră în America.

Maria F. Curtis lucrează, în prezent, la disertația ei, denumită Festivalul Fes al muzicii sacre: spiritualitate, muzică și diplomație pe un stadiu global emergent, la departamentul de antropologie de la Universitatea Texas din Austin. Este interesantă de modul în care musulmanii răspund globalizării în diferite contexte regionale. Lucrarea sa de masterat a examinat modul în care femeile au încorporat practici rurale generative în viețile lor urbade din Tangier, Maroc. În momentul de față este asistent instructor la Universitatea Texas din Austin. Este autorul a 17 pasaje din Enciclopedia Orientului Mijlociu Modern și a Africii de Nord, a doua ediție, incluzând subiecte precum „Dansul în Orientul Mijlociu”, „Uniunea arabă feministă”, Jami'a al-Islamia și Bektashis. A prezentat lucrări la numeroase conferințe și a publicat o serie de articole bazându-se pe cercetările sale etnografice. A fost, de asemenea, lector pentru cursul de „Rolul muzicii si spiritualitatea din cadrul tradiției islamice” și a ajutat la organizarea unor activități interreligioase variate în Austin, Texas/ publicațiile ei includ Cadavrele ca mărfuri: etnografia practicilor medicale ascunse din Georgia, cca 1835 – 1996 (1997); Înțelesurile multiple ale vocii din 'Ayoua: gen, improvizație și sine în studioul de înregistrare, în text, în practică și în performațe, vol. 3 (2001); și o recenzie la Infidelul dinăuntru: istoria musulmanilor din Marea Britanie începând cu 1800, în American Journal of Islamic Social Sciences (2004).