Fethullah Gülen și contribuția sa globală la procesul de constituire a păcii

Fethullah Gülen

Fethullah Gülen este unul dintre cei mai influenți cercetători și gânditori ai lumii islamice contemporane, în special dintre cei ai Turciei. Deși studiile recente au scos în evidență numeroase idei ale lui Gülen, aplicate la diverse domenii, abordarea lui Gülen referitoare la procesul de constituire a păcii nu s-a bucurat de un focus atât de mare. Ținând cont de realitățile actuale ale războiului și ale tensiunilor etnice/religoase, aceast aspect trebuie să fie corectat. Fethullah Gülen promovează pacea și prevenirea oricărui tip de ciocnire a civilizațiilor nu doar prin discursurile și scrierile sale, ci și prin acțiunile sale. Această lucrare examinează conceptul de constituire a păcii așa cum este el privit în lucrările și activitățile lui Gülen, făcând referire la principalele surse ale islamului, precum și la comentariile pe care Gülen le-a făcut asupra lor. Focalizându-ne asupra activităților lui Gülen, lucrarea prezintă câteva instituții americane, în special „Forumul Rumi pentru dialog interreligos” (Rumi Forum for Interfaith Dialogue) din Washington D.C. și contribuția sa la procesul de creare a păcii prin activități interreligioase.

„O, Doamne, Tu ești pace și pacea vine de la Tine. Da-ne nouă, Doamne, o viață plină de pace. ” (Profetul Muhammad, pacea fie asupra lui)

Lumea noastră a ajuns să fie un sat global, în care oamenii sunt interconectați mai mult ca oricând. Progresul tehnologic înaintează cu o viteză incredibilă. Emergența conștientizării de către ființele umane a locului lor în Univers crește și gradul de împărtășire a fericirii și tristeții; această conștientizare constituie o trăsătură unică a timpurilor noastre, presupunând atât riscuri, cât și beneficii. Astăzi, nicio națiune sau etnie nu se poate izola complet, nici chiar cele mai primitive societăți. Ca urmare a unei interacțiuni crescute și a unui acces facil la canale de comunicație rapide, ființele umane au mai mult ca oricând nevoie de o maturizare a minții și a spiritului pentru a coexista în pace. În contrast cu viteza uluitoare a dezvoltării tehnologice, legarea relațiilor umane pare a fi mai înceată ca niciodată. O comunicare mai intensă ar fi trebuit să dea naștere la o relație reală între membrii unei familii, însă, în schimb, lumea de astăzi supune două treimi din populația totală a globului unor violențe sau războaie interpersonale.

În această lucrare, voi examina viziunea lui Fethullah Gülen asupra păcii și asupra procesului de constituire a păcii, precum și rădăcinile acestor viziuni în Coran. Însă asta nu înseamnă că pretind că voi oferi un studiu exhaustiv al scrierilor lui Gülen despre pace.

Stabilirea păcii între ființele umane este o sarcină pe atât de importantă pe cât este dificilă de satisfăcut. Pacea constituie unul dintre numele lui Dumnezeu (al-Salam). Mulți musulmani poartă numele de Abd al-Salam (servitorul păcii). Oamenii trebuie să trăiască în pace pentru a reflecta acest nume divin al Păcii.

Coranul face sute de referiri la pace. Rădăcina cuvântului „pace” este „s-l-m”, care ascunde conotații atât de „pace”, cât și de „supunere”. Cuvintele „islam”, „musulman”, „musulimun” (plural) și „salam” provin din aceeași rădăcină. Cuvântul „salam” este menționat de multe ori în Coran, ca, de exemplu, atunci când sunt descrise calitățile supușilor lui Dumnezeu, definiți de răspunsul lor pașnic: „Supușii lui Dumnezeu sunt cei care merg pe Pământ cu pioșenie și care, atunci când unii oameni nesăbuiți li se adresează, raspunsul lor este salam. (25:63) Un alt verset Coranic spune: „Atunci când supușii lui Dumnezeu se lovesc de un comportament negativ, ei trec pe lângă el cu demnitate și bunătate”. (25:72)

Ținând cont de faptul că violența este din ce în ce mai mare în ziua de astăzi, iar armele de foc capabile să distrugă omenirea sunt din ce în ce mai numeroase, este imperativ necesar ca atât musulmanii, cât și non-musulmanii să urmeze instrucțiunile Coranului referitoare la relațiile umane: „Pacea este mai bună”. (4:128) Chiar și pe timp de război, pe câmpul de luptă, dacă există posibilitatea constituirii păcii, Coranul spune că „dacă dușmanul inclină spre pace, atunci și tu ar trebui să faci același lucru”. (8:61)

Începuturile însele ale islamului au fost marcate de rezolvări de succes a conflictelor pe cale pașnică. Profetul este cunoscut pentru răspunsul său pașnic la violența și persecuțiile din Mecca. Abilitățile sale de constituire a păcii erau atât de bine cunoscute încât el și adepții săi au fost invitați de liderii din Medina să construiască pacea în rândul triburilor rivale care se aflau angajate în lupte seculare. Sub conducerea sa, în Medina, și mai târziu în Mecca s-a creat cu succes o societate pașnică.

Civilizația islamică se bazează pe două principii esențiale: cooperare mutuală și încântătoarea și strânsa relație a creației. Primul principiu sugerează că planeta depinde de într-ajutorarea tuturor creaturilor: ploaia ajută iarba să crească, iarba ajută animalele să crească, animalele ajută oamenii să crească. Cel de-al doilea principiu presupune că toți membrii creației sunt frați și surori. Acest principiu cere ca toate ființele umane să respingă tot ceea ce dăunează acestei relații esențiale, islamul consideră a fi inacceptabilă orice formă de șovinism (inclusiv rasism și naționalism).

Perspectiva islamică asupra societății umane se bazează pe principiu armoniei și al păcii: chiar dacă războaiele și acțiunile violente reprezintă o parte a istoriei tuturor religiilor majore ale lumii, acestea nu constituie nicio parte a esenței islamului. Societatea ideală descrisă în Coran este Paradisul, Dar al-Salam (Tărâmul Păcii). Credincioșilor li se cere să facă, pe cât posibil, din această lume una similară cu această societate ideală.

Coranul vorbește și de realitățile naturii umane și de posibilele conflicte care se pot naște între oameni. Cu toate acestea, el încurajează în permanență credincioșii să se îndrepte către pace atunci când se află într-o situație conflictuală. Este imperativ necesar ca oamenii să își asume responsabilitatea constiuirii păcii, conform principiilor divine: „teme-te de Dumnezeu și fă pace în jurul tău”. (8:1) Un verset coranic similar vorbește despre responsabilitatea autorităților politice de a face pace și de a stopa violența: atunci când două grupuri rivale se războiesc, autoritatea islamică trebuie să facă pace între cele două.

Dacă două grupuri de credincioși se luptă, fă pace între ele. Dacă una dintre părți face rău celeilalte, luptă-te cu cea care face rău până o întorci pe calea lui Dumnezeu. Dacă se întoarce, atunci fă pace justă cu ea și trateaz-o egal; Dumnezeu iubește dreptatea. (49:9)

Din moment ce Dumnezeu nu a pus nicio limită capacității devastatoare a furiei umane, constituirea păcii este una dintre cele mai dificile sarcini ale ființelor umane. Ea cere fermitate, capacitate de rezolvare și răbdare. Este un proces lung, putând implica mai multe generații pentru a se ajunge în final la pace globală. Coranul îi încurajează pe cei care constituie pacea în lupta lor, amintindu-le de recompensele eterne pe care le vor primi. Chiar dacă reușita lor nu este completă ei tot vor fi recompensați pentru munca lor și sunt încurajați să nu își piardă speranța în lupta lor pentru pace; chiar și îngerii din Paaradis îi întâmpină pe acești oameni cu bucurie. „Pacea fie cu voi”, vor spune ei, „datorită răbdării voastre din viața lumească.” (13:24)

Pacea este o noțiune atât de centrală în islam încât chiar salutul dintre oamenii paradisului este „Pace” sau „Salam” (10:10). Celor drepți li se va spune: „intrați în paradis unde veți găsi pacea și siguranța eternă” (15:46). Musulmanii folosesc în limbajul lor de zi cu zi același cuvânt: as-Salamu Alaikum, „pacea fie cu tine”.

Unii cercetători sugerează că cei cinci piloni ai islamului au o relație direct cu procesul de stabilire a păcii și cu acțiunea non-violentă. Supunerea în fața lui Dumnezeu și a Profetului (și neascultarea altora dacă este necesar), disciplina prin rugile zilnice, solidaritatea socială prin caritatea obligatorie (zakat), sacrificiul de sine, suferința, răbdarea în timpul postului și, în sfârșit, unitatea și prietenia prin pelegrinaj sunt elemente cu ajutorul cărora o persoană se pregătește să facă pace și să accepte pacea.1

Profetul însuși s-a confruntat cu necesitatea de a stabili pacea atât între triburi, cât și între indivizi. Un exemplu al efortului de stabilire a păcii de către Profet este constituit de faimoasa poveste cu piatra neagră, atunci când a rezolvat o disputa între câțiva lideri tribali arabi în așa fel încât toți au avut de câștigat în mod egal, în onoarea plasării pietrei sacre. Cu o altă ocazie, Profetul a săvârșit o reconciliere chiar și atunci când ar fi trebuit să țină rugile zilnice; această întâmplare este înregistrată în anumite referințe islamice care indică faptul că Abu Bakr a condus rugăciunea în absența Profetului. Sahih al-Bukhari, cea mai autentică colecție a vorbelor Profetului conține o carte întreagă ce conține spusele Profetului cu privire la stabilirea păcii și reconciliere (sulh).

Astăzi, majoritatea populației lumii suferă din cauza efectelor conflictelor și a războaielor globale. Victimele sunt, în principiu, cei mai vulnerabili: copiii, femeile și vârstnicii. Lumea a experimentat unul dintre cele mai devastatoare războaie nu cu mult timp în urmă și există numeroase temeri ca nu cumva istoria să se repete. Chiar și această clădire în care are loc această conferință a fost, cu doar 60 de ani în urmă, supusă unor bombardamente intense. Conform unor estimări, aproximativ 35 de milioane de oameni au fost uciși în cel de-al Doilea Război Mondial, fapt care poate considerat a fi un suicid în masă al Europei. Iluminarea și civilizația nu au putut să oprească lumea civilizată de la a se angaja într-o asemenea distrugere.

Atunci când sunt descrise efectele celor Două Războaie Mondial, întreaga lume cade de acord: așa ceva nu se mai poate întâmpla. Cu toate acestea, trendul actual al lumii nu este, din păcate, orientat spre pace; toate aspectele indică faptul că ne îndreptăm spre distrugeri cu mult mai oribile. Astfel, musulmanii, creștinii, evreii, hindușii, budiștii, precum și adepții unor altor religii ar trebui să depună împreună tot efortul posibil pentru a pune pacea pe tron.

Putem indentifica unele eforturi importante depuse în această direcție în lumea islamică. Accentul din această lucrare va fi pus pe eforturile lui Fethullah Gülen, una dintre cele mai influente personalități ale timpurilor noastre. Din moment ce biografia lui Gülen nu este un punct central al acestei lucrări, este suficient să spunem că dragostea lui Gülen pentru pace a început să prindă rădăcini la o vârstă fragedă, într-o perioadă în care anarhia și haosul dominau societatea turcă. În anii `70, atât studenții cât și profesorii de școală elementară și profesorii universitari erau puternic influențați de marxism. Grupurile marxiste se aflau în conflict cu cele naționaliste. Mai mult de 10.000 de locuitori ai Turciei au fost uciși în numai două decade din cauza acestor lupte. Nici chiar familiile nu erau imune la această violență și tragedie; se întâmpla ca membri ai aceleași familii să lupte pe baricade diferite. Gülen a făcut toate eforturile posibile pentru a stinge focul conflictului, haosul și să aibă un mare impact în procesul de constituire al păcii. Într-una dintre declarațiile sale, spune următoarele:

Admiratorii mei știu că, atunci când anarhia domnea în țara noastră, am chemat la calm și la controlarea furiei. Am primit amenințări cu moartea, însă asta nu m-a oprit: le-am spus admiratorilor mei să continue munca în folosul păcii, spunându-le că dacă voi fi asasinat, chiar dacă vor fi furioși, să îmi îngroape corpul și să caute să aducă ordine, pace și dragoste în societatea noastră. Indiferent de ceea ce se întâmplă, noi, credincioșii, trebuie să fim reprezentanți ai dragostei și ai securității. Continui să spun același lucru și astăzi.2

Eforturile lui Gülen au fost, în principiu, educaționale. Se poate spune că el nu a stopat direct războiul, însă eforturile sale au dus la echiparea tinerilor cu valori care i-au împiedicat să se implice în asemenea conflicte. Gülen crede că noua generație ar trebui să fie echipată cu calități precum înțelepciune, compasiune și cunoaștere. Fiind un învățat musulman inspirat, a influențat spiritual mii de oameni prin eforturile sale educaționale, dar și prin discursurile sale publice. El continuă, și astăzi, să influențeze milioane de oameni din Turcia și din întreaga lume.

Există o tradiție în rândul intelectualilor turci să depună eforturi pentru crearea unei „generații ideale”. De exemplu, Mehmet Akif, scriitorul imnului național turcesc, vorbea de o generație pe care el o numea „Generația lui Asi,” (Asim'in Nesli). Bediüzzaman Said Nursi vorbea de „Noua Generație” (Nasl-i Jadeed, în turcă: Nesl-i Cedid). Necip Fazil, un alt proeminent autor și poet turc, și-a idealizat generația numind-o „Credincioasa generația tânără” (Imanli Genclik). Gülen, după ce a citit lucrările predecesorilor săi, s-a uitat la propria sa generația și și-a dat seama că lipsa unei educații potrivite reprezintă sursa problemelor cu care societatea se confruntă. Prin scrierile și instituțiile sale educaționale el a încercat să creeze o generație ideală, pe care a denumit-o „Generația de Aur” (Altin Nesil). Scopul Generației de Aur este să să furnizeze o educație perfectă pentru o generație perfectă pentru obținerea unei societăți perfecte. Generația de Aur presupune și ca tinerii comunității să arate un mare respect pentru valorile religioase și naționale.3 Gülen speră să fie atinsă o pace durabilă prin munca unei generații pașnice, alcătuită din indivizi care au parte de modele de pace și care vor construi poduri de dialog și înțelegere mutuală pentru a aduce pacea în rândul oamenilor. Pentru Gülen, Generația de Aur are anumite calități: cunoaștere, credință, dragoste, idealism, altruism și acțiune.4 În ultima decadă, atunci când unii politologi au vorbit de o „ciocnire a civilizațiilor”, Gülen a susținut ardent că trebuie constituite diguri care să prevină o astfel de ciocnire.

Nu este exagerat să pretindem că demersurile lui Gülen au, și vor continua să aibă, un impact global asupra stabilirii păcii. Filosofia lui Gülen asupra păcii și eforturile lui nu sunt catalogate a fi instanțe izolate ale islamului; în fapt, așa cum am menționat pe scurt mai devreme, întreaga moștenire a islamului este considerată a se afla la fundamentul viziunii pe care Gülen o are asupra păcii. El se numără printre modelele sale: mistici precum Hasan al-Basri și Abu-Talib Sarhandi, cercetători și mistici precum Abu Hamid al-Ghazzali, Jalal al-Din Rumi, Ahmet Sarhandi și Bediüzzaman Said Nursi și, cel mai important, însoțitori ai Profetului. Putem chiar spune că dacă oricare dintre aceste personalități musulmane ar fi trăit în zilele noastre ele ar fi fost implicate într-o muncă similară cu cea a lui Gülen.

Teoreticienii contemporani ai procesului de stabilire a păcii s-au oprit asupra unor anumite elemente pe care le consideră esențiale pentru stabilirea păcii în orice parte a lumii. Două dintre aceste elemente sunt educația și cunoașterea. Nu există niciun dubiu că cele mai mari eforturi și contribuții ale lui Gülen sunt legate de aceste două domenii. Bediuzzaman Said Nursi, la începutul secolului XX, a spus că „există trei mari dușmani ai musulmanilor: ignorațna, sărăcie și divizare internă”.5 Dacă privim puțin mai atent la lumea noastră modernă, putem înțelege cu ușurință importanța educației, în special pentru musulmani, care alcătuiesc 22% din populația lumii. Creșterea populației este mai rapidă în rândul populației musulmane decât în rândul oricărei alte populații, în timp ce gradul de alfabetizare rămâne categoric scăzut.6 Gülen consideră lipsa de educație ca fiind o boală ce are nevoie de un remediu; el vrea să vindece bolile diagnosticate de către Nursi. Educația, conform părerii lui Gülen, va da naștere la pace.

Astăzi, în Turcia, în Asia Centrală, precum și în multe alte zone ale lumii, instituțiile educaționale înființate de admiratorii lui Gülen continuă să contribuie cu mult la educarea oamenilor de diferite religii și etnii. În fapt, Generația de Aur a contribuit deja, prin rezultatele sale educaționale, să aducă pacea în multe zone de conflict, inclusiv în Balcani, nordul Irakului, Irlanda de Nord și Filipine.

Thomas Michel, în articolul său referitor la Gülen, vorbește despre o școală înființată de admiratorii lui Gülen din insula filipineză Mindanao, pe care el a vizitat-o în 1995. Michel a vizitat o zonă a insulei unde răpirile, ciocnirile de gherilă și conflictele armate erau la ordinea zilei între separatiștii Moro și stat. Michel spune: „Școala (denumită Școala Filipino-Turcă de Toleranță) le oferă copiilor musulmani și creștini filipinezi o educație excelentă și un exemplu pozitiv de conviețuire și colaborare.”7 Michel a descoperit că în această școală se află elevi provenind din medii extrem de diverse și o descrie ca fiind un „paradis al păcii” în această zonă de conflict.8

Un alt exemplu provine din propria experiență, și se leagă de momentul în care am vizitat Skopje, Macedonia, în vara lui 2004. Am avut ocazia de a vizita o școală înființată de niște oameni de afaceri turci, susținători ai mișcării lui Gülen . Mi s-a spus că, atunci când zona era secerată de război civil, membrii ai unor etnii diverse își trimiteam copiii la această școală. Părinții lor se certau, însă copiii trăiau pașnic sub acoperișul aceleiași școli.

Pentru a contextualiza filosofia lui Gülen asupra păcii, o să mă opresc asupra faimosului sociolog musulman, Ibn Khaldun și a perspectivei sale asupra stabilirii păcii. Conform filosofiei lui Ibn Khaldun, eforturile individuale și sacrificiile sunt esențiale. El spune: „În societate, pacea este posibilă datorită dispunerii unui individ de a-și subordona sinele unui grup. Fără aceasta, pacea și dezvoltarea nu sunt posibile.”9

Ibn Khaldun folosește pentru a denumi dezvoltarea societății urbane termenul de Asabiyya sau „grup de solidaritate”, eliminând toate conotațiile originale de rasism și naționalism, fiecare dintre ele fiind interzise în islam. Voi împrumuta acest termen de la Ibn Khaldun pentru a indica solidaritatea în jurul unei valori sau idei împărtășite de membrii societății. Generația de Aur a lui Gülen este o exemplificare a ideei lui Ibn Khaldun de stabilire a păcii în societate.

Gülen crede în integritatea individului; așadar, abordarea sa asupra restaurării sociale și a stabilirii păcii îmbracă forma unei schimbări sociale „de jos în sus”. Trebuie notat faptul că termenul Asabiyya a lui Ibn Khaldun poartă propriile riscuri (loialitate de grup excesivă) care pot fi periculoase pentru o societate armonioasă. Ahmad Akbar scoate în evidență un astfel de pericol. Gülen rezolvă această problemă prin evidențierea calității indivizilor, ținând cont că Generația sa de Aur este bazată nu pe dimensiuni etnice ci morale și etice. Gülen spune că Generația de Aur este caracterizată după cum urmează: „oameni altruiști, care se gândesc sincer la ceilalți și lasă propria persoană pe un plan secund”. El spune:

„Cine știe? Poate că în viitorul apropiat, oamenii altruiști, care se sacrifică pe sine pentru a-i face pe ceilalți să trăiască bine, își vor uni inimile și mințile în efortul lor. Conștiința și logica vor deveni două dimensiuni diferite și adânc înrădăcinate ale vieților lor și care se vor completa reciproc. Fizica și metafizica vor renunța la lupta dintre ele; pentru a oferi frumuseții oportunitatea de a se exprima în propria sa limbă, fiecare își va vedea de treabă. Acești oameni altruiști vor descoperi interconectarea comenzii divine și a legilor naturii. Oamenilor le va părea rău pentru certurile prostești dintre ei. O atmosferă de securitate se va așterne peste case și școli. Nu se va călca în picioare nicio demnitate. Inimile vor fi pline de respect până într-acolo încât nimeni nu va încălca proprietatea sau demnitatea altuia. Cei puternici vor acționa corect, astfel încât cei slabi și săraci vor avea șansa de a trăi uman. Nimeni nu va fi arestat doar pe baza unei presupuneri. Nicio persoană nu va fi opresată. Toți vor iubi ființele umane, aceasta fiind o datorie față de Dumnezeu. Doar în acest moment, lumea, care nu este decât un coridor spre Paradis, va deveni un paradis pe pământ de care toți se vor bucura.10

El susține cu tărie alturismul și sacrificiul pentru ceilalți, considerându-le calități esențiale ale celor care stabilesc pacea. El îi numește „suflete sacrificate” (Adanmis ruhlar). Trăind pentru alții, spune el, o persoană va prefera întotdeauna să le fie bine celorlalți și nu lui. Aceasta este, de fapt, o descriere a celor mai timpurii credincioși musulmani, adică a însoțitorilor Profetului, descriere regăsibilă și în Coran. Versetul spune: „Ei îi pun înainte pe ceilalți, chiar dacă și ei se află în nevoie.” Gülen, la fel ca și Ibn Khaldun, susține că nu putem avea pace fără o generație cu astfel de calități. Acesta este motivul pentru care el vorbește în permanență despre nevoia existenței unor oameni altruiști și credincioși care să se dedice constituirii păcii. Instituțiile educaționale ar trebui să formeze astfel de indivizi, adică să facă din teorie, practică. Toate eforturile educaționale ale lui Gülen luptă pentru atingerea acestui scop.

În ciuda stării predominant negativă și violentă a lumii, Gülen este încrezător în viitorul umanității. El crede că eforturile depuse pentru construirea păcii în lume și pentru crearea unei societăți armonioase vor avea succes în cele din urmă. Această mare speranță este exemplificată în următoarea declarație:

„A fost odată ca niciodată stabilită o dragoste, un respect și un dialog prin intermediul învățămintelor Coranului și în ciuda obstacolelor intercontinentale. Chiar și acum, în zilele noastre, cred cu tărie că, prin intermediul eforturilor acestor oameni sfinți se vor stabili o nouă atmosferă, o nouă înțelegere și un nou dialog. Chiar și acum, râurile dragostei au început să curgă, prin intermediul imigranților care poartă această idee în întreaga lume. Acum, acești oameni se fac auziți în întreaga lume. Au început să fie resimțite valuri de liniște și fericire. Iar în fiecare colț al lumii ei au creat insule de pace, stabilitate și armonie.”11

Conform lui Gülen, Generația sa de Aur se va gândi întotdeauna la pașii pozitivi pe care îi poate face pentru a construi pacea. Generația sa de Aur nu va fi distrasă de greșeli istorice. El spune că, în ciuda unor experiențe istorice negative precum cruciadele sau colonizarea.

Nu trebuie să ne aducem aminte de acele evenimente și nu trebuie să creăm oportunitatea ca o astfel de animozitate să se nască. Încurajăm cu tărie constrângerea greșelilor istorice în limitele cărților de istorie, astfel încât să nu reînviem sentimente de animozitate în rândul oamenilor.12

Descriindu-și generația sa de aur, Gülen spune:

„Nu poate fi regăsită aici nicio hărțuire, lăcomie, ceartă, neîncredere, minciună, opresiune sau decepție. Din contră, este regăsită cinstea, gingașia, efortul de reînsuflețire, dragostea de viață, bunătatea și dialogul, respectul pentru adevăr, încredere, generozitate, spirit justițiar și urmarea căii cea dreaptă.”13

Pentru Gülen, Generașia de Aur poate fi un instrument important pentru stabilirea unei lumi pașnice în care „oamenii iubesc dragostea și urăsc ura”. Gülen compară ura cu o inundație distrugătoare care distruge încrederea între segmentele societale. Această ură duce la crearea unor acuzații nefondate împotriva oamenilor care luptă pentru pace. Prin ură, cuvintele pot fi scoase din context și chiar și cele mai inocente declarații pot fi folosite împotriva unui individ.14

Trebuie să recunoaștem, totuși, că a construi pacea nu este o sarcină deloc ușoară. Gülen sugerează faptul că indivizii care se dedică umanității și construirii păcii trebuie să fie răbdători și neinfluențați de trendurile maligne ale politicii.

Gülen insistă că oamenii ar trebui să aprindă lumânări în comunitățile lor pentru a lumina societatea: este de datoria generației ideale să lumineze oamenii și nu să îi arunce în întuneric. Gülen este conștient de faptul că este dificil să faci asta fără puterea mass mediei. Din cauza acestui motiv, mișcarea sa a luptat în anii 80 pentru înființarea unui ziar și, mai târziu, pentru înființarea unui canal de televiziune. Ambele proiecte au ajuns să se bucure de un mare succes, atât în Turcia, cât și în afara ei. Prin intermediul lor, precum și a revistelor lunare și săptămânale, mișcarea lui Gülen și-a pus la punct o prezență media puternică, care contribuie direct și indirect la construirea păcii. Zaman („Timpul”), înființat în 1986, este privit ca fiind unul dintre cele mai bune ziare din Turcia, cu un tiraj mai mare de 600 000 copii zilnice. Având mulți corespondenți în întreaga lume, ziarul este acum publicat în numeroase limbi și țăti, inclusiv în Australia, Azerbaijan, Bulgaria, Germania, România, Kazakhstan, Kyrgyzstan, Macedonia, Turkmenistan și Statele Unite.

Gülen sugerează că admiratorii săi ar trebui să investească mai întâi în ființele umane. Orice investiție în ființele umane este costisitoare, astfel oamenii trebuie să fie răbdători în ceea ce privește rezultatele lor. Propria sa experiență indică unele dificultăți pe care procesul de construire a păcii le poate întâmpina: în anii `90, atunci când Gülen promova dialogul între diferite etnii și adepți ai unor tradiții religioase diferite, atât grupuri de laici extremiști, cât și de musulmani extremiști i s-au opus. În cele din urmă, el a părăsit Turcia, din cauza unor motive medicale, dar și pentru a evita acest conflict.

Gülen a fost încrezător în abordarea sa și în compatibilitatea sa cu învățăturile de bază ale islamului. El și-a comparat oponenții din Turcia cu Kharijiții islamului timpuriu, spunând:

„La fel ca și în cazul kharijiților, acest grup distructiv distruge tot ceea ce este pozitiv; la fel ca un anarhist aflat sub controlul urii și al repulsiei, ei atacă tot. Ei aleargă de la o sălbăticie la alta, distrugând podurile înțelegerii și împiedicând crearea oricărei punți de dialob, cauzând disperare în inimile iubitoare și injectând violență și ură în inimile care bat cu dragoste.”16

Aceaste gânduri exprimă marea sa grijă și teamă legate de viitorul păcii din țara sa. În ciuda lor, Gülen nu și-a pierdut niciodată speranța și a crezut întotdeauna că eforturile depuse pentru construirea păcii vor avea succes în cele din urmă. Atunci când i s-au închis toate ușile, mass-media și elita laică l-au numit persona nongrata până într-acolo încât viața lui a fost pusă în pericol.17 În ciuda greutăților pe care Gülen le-a înfruntat în timpul procesului de acuzații, a persecuțiilor spirituale și a exilului nu a căutat niciodată răzbunare. „Trebuie să fim respectuoși”, spune el.

„Nu le vom face rău celor care ne persecută. Nu vom căuta să plătim ochi pentru ochi. Nu îi vom blestema niciodată. Nu vom frânge inimi ci, la fel ca Yunus (faimosul poet turc de secol al XIV-lea), îi vom invita pe toți să iubească... Sunt credincios și promit că nu voi ocoli nicio persoană și nici nu îi voi persecuta pe cei care mă lovesc.” 18

Pentru Gülen iertatea este un element esențial al procesului de construire a păcii. Atunci când o femeie acuzată de adulter a fost adusă în fața lui Iisus, el a spus: „Cel fără de păcat să arunce primul piatra.” În legătură cu asta, Gülen spune: „Cei care înțeleg sensul adânc al acestei declarații nu pot arunca pietre în alții, căci realizează că ei înșiși ar trebui pietruiți.” Pentru Gülen, autocritica este un pas important spre iertare. „În fapt nu vom putea fi niciodată capabili să luăm decizia corectă, nici în numele nostru, nici în numele celorlalți, până nu distrugem, cu curaj, la fel ca Avram, idolii din interiorul nostru.”

Fără îndoială, iertatea este unul dintre cele mai importante elemente ale construirii păcii. Prin urmare, conform lui Gülen, cel mai important cadou pe care îl putem face generațiilor viitoare este să îi învățăm cu să ierte. Gülen observă: „cel mai de preț cadou al generației de astăzi pentru copiii lor și pentru nepoții lor este să îi învețe cum să ierte chiar și cele mai ofensatoare comportamente și cele mai nesăbuite acțiuni.” El numește iertarea ca fiind un medicament divin care iartă multiplele răni ale societății.

Pentru Gülen, un alt element eficient al construirii păcii este dragostea. El consideră dragostea ca fiind o armă eficientă; el contraatacă cu această armă a dragostei împotriva tuturor acțiunilor violente:

„Într-un timp în care oamenii sunt învinși de simțul lor de răzbunare și animozitate, în care masele sunt trase în lupte și războaie, în care adevărul este ascuns prin forță, în care cei care dețin puterea se poartă cu dizidenții lor precum niște tirani, în care dictatorii și opresorii sunt aplaudați și promovați, în care opresații sunt tratați diferit, spun încă o dată: dragoste. Cred că dragostea are capacitatea de a schimba ritmul vieții noastre.”20

Conform lui Gülen, atunci când o persoană se echipează cu dragoste și pasiune nu mai există diferență între „tu”, „noi” și „ceilalți”. Gülen crede că dragostea este esențială pentru stabilirea păcii. Mai mult decât atât, avem nevoie astăzi „de dragoste și compasiune mai mult decât de apă și aer”.21 Gülen îi numește pe cei care îi iubesc pe ceilalți și trăiesc pentru ceilalți eroi. El spune: „fericiți sunt cei care fac ca dragostea să le fie ghid în călătoria lor. Cât de nefericiți sunt cei care nu percep dragostea care este însămânțată în spiritul lor și își petrec o viață întreagă orbi și surzi.22

Recent, admiratorii lui Gülen au început să construiască poduri între adepții unor tradiții religioase diferite. În Statele Unite, acolo unde eu locuiesc, cunosc o duzină de instituții care promovează dialogul interreligios. În marile orașe ale Statelor Unite precum Los Angeles, New York, Chicago și Washington D.C., pot fi regăsite o serie întreagă de astfel de instituții. De exemplu, am locuit timp de cinci ani în zona Washington D.C., unde am participat la înființarea „Forumului Rumi al dialogului interreligios”. În 1999, cu doi ani înainte de incidentele de pe 9 septembrie, un grup de turco-americani musulmani admiratori ai ideilor lui Gülen m-au abordat și m-au întrebat dacă vreau să îi ajut pentru înființarea unui forum de dialog interconfesional. Am fost martor la fondarea acestei instituții și la dedicarea membrilor comunității turco-americane din marea zonă a Washingtonului, atunci când, în mod voluntar, au venit și au vopsit ușile și pereții, au spălat podelele și au făcut tot ceea ce a fost necesar pentru a face ca centrul să funcționeze. Atunci m-am întrebat: care este motivația din spatele acestor acțiuni? Acești oameni nu aveau să obțină niciun beneficiu material de la o astfel de instituție, ci din contră, au contribuit ei financiar pentru a o susține.

Fiind martor la o astfel de solidaritate comună, mi-am adus aminte de conceptul de „solidaritate de grup” a lui Ibn Khaldun care a emers într-un mod extraordinar în această comunitate locală. Motivul pentru care un inginer informatician s-a oferit să vopsească centrul este evident, relevantă fiind declarația sa: „solidaritatea dă naștere la pace.” În fapt, eforturile lor au fost atât de productive încât, într-un singur an, instituția a devenit una dintre cele mai cunoscute organizații ale dialogului interreligios din acea zonă.

Dr. Ali Yurtsever, actualul președinte al Forumului Rumi, răspunzând la curiozitatea mea de a afla care sunt demersurile lor recente, a observat că, în ultimii ani, instituția a adunat mii de oameni, incluzând în același creuzet musulmani, creștini, evrei, hinduși, budiști și chiar adepți ai unor altor religii. Atunci când a venit vorba de misiunea instituției, el mi-a amintit următorul verset coranic: „oamenii sunt făcuți pentru a se cunoaște între ei”. (49:13) Atunci când l-am întrebat cum contribuie aceste evenimente la construirea păcii, el a spus: „cunoașterea reciprocă este un prim pas în eliminarea urii.”

Ceea ce m-a atras cel mai mult la oamenii din forum a fost devotarea puternică față de munca lor. Dr. Yurtsever categorizează acțiunile lor în șase grupuri: stabilirea relației cu bisericile, excursii organizate în Turcia, organizarea de conferințe și seminarii, prezentarea de activități culturale, organizarea de programle iftar pentru Ramazan și participarea la munca în folosul creării păcii alături de liderii comunității.

Yurtsever spune că membrii forumului au stabilit contacte și au legat prietenii cu aproximativ 150 de lideri ai unei varietăți de biserici creștine. Organizând evenimente comune și punând bazele unor relații, ei au trecut peste prejudecăți și ură. În plus, a adăugat că, la adunările lor, sunt prezente peste 50 de etnii și naționalități diferite.

Forumul organizează excursii în Turcia pentru a lega prietenii între membrii comunităților turcești cu cele americane. Ei au invitat deja peste 150 de lideri ai comunității în Turcia pentru a dezvolta astfel de prietenii. Yurtsever spune: „Am reușit cu succes să punem bazele unei frumoase relații între turci și americani în timpul acestor excursii.”

Forumul Rumi organizează conferințe, seminarii și alte evenimente academice prin intermediul cărora informează și educă publicul și studenții cu privire la tradițiile culturale și religioase variate. De asemenea, el publică broșuri și pliante pentru a crea poduri între popoare.

Activitățile culturale ale forumului sunt gândite astfel încât să dezvolte prietenia și pacea între oameni prin muzică. Acestea includ evenimente culturale și religioase precum spectacole ale dervișilor rotitori și picnicuri prin intermediul cărora se participanții sunt introduși în diversitatea culturală a societății lor.

Forumul organizează și programe de iftar în luna Ramazanului, pentru a-i sărbători pe cei care contribui la stabilirea păcii și a dialogului în comunitatea lor, în societatea mai largă, precum și în întreaga lume. Scopul acestor programe este de a informa elitele din Washington D.C., precum congressmeni, senatori și cercetători think-tank referitor la ceea ce se petrece pe tărâmul procesului de stabilire a păcii și de a recunoaște eforturile celor care depun multă energie pentru atingerea acestui obiectiv.

În final, forumul se întâlnește regulat cu liderii politici pentru a-i informa cu privire la dezvoltarea procesului de construire a păcii în întreaga lume și pentru a preveni neînțelegerile referitoare la islam. Prin intermediul acestei activități, forumul face o conexiune între membrii societății musulmane și liderii comunității locale, inclusiv agenții care aplică legile.

În plus față de aceste șase categorii, pagina web a forumului Rumi indică și alte activități. Astfel de activități includ reuniri lunare cu cercetătorii Universității Georgetown pentru dezbaterea unor teme legate de islam și creștinism. Personal, am auzit remarci foarte pozitive din partea multor participanți la astfel de activități interreligioase, spunând că au avut multe de învățat. Niciuna dintre aceste activități nu este finanțată de niciun guvern ci ele sunt dezvoltate și coordonate prin eforturi ale unor indivizi.

Fethullah Gülen nu are nicio posesiune lumească și este celibatar. Este clar că el nu primește niciun beneficiu material din nicio activitate pe care o întreprinde. Beneficiul lui este unul spiritual, nu material; este un beneficiu mai mare decât oricare altul.

Conceptul de compasiune ocupă un loc central fiind considerat unul dintre cele mai importante principii existente în lucrările lui Gülen. Propria lui compasiune poate fi identificată în reacția fizică pe care a avut-o când a aflat de victimele inocente ale armelor chimice din nordul Irakului și din respectul profund pe care îl are chiar și pentru cea mai nesemnificativă creatură, ca de exemplu, pentru o insectă.

În tradiția în care Gülen a crescut viziunea sa este că, indiferent de cât de mică este, orice creatură îl laudă pe Dumnezeu în propria sa limbă și, astfel, merită respect și compasiune. Așa cum Yunus Emre, faimosul poet turc, a spus: „iubim creaturile de dragul Creatorului”. Astfel, compasiunea poate fi regăsită frecvent în scrierile lui Gülen:

„Compasiunea este începutul existenței; fără ea, totul ar fi haos. Totul a început să existe ca urmare a compasiunii și prin compasiune continuă să existe în armonie... Totul exprimă compasiune și promite compasiune. Datorită acestui lucru, Universul poate fi considerat a fi o simfonie de compasiune. Toate tipurile de voci proclamă compaciune astfel încât este imposibil să nu fim conștienți de ea și imposibil să nu simțim milostenia măreață care învăluiește tot ce există. Cât de nefericite sunt sufletele care nu percep asta... ființele umane au responsabilitatea de a arăta compasiune tuturor ființelor vii, aceasta fiind o cerință a statutului de ființă umană. Cu cât arătăm mai multă compasiune, cu atât suntem mai exaltați, în timp ce, cu cât suntem mai răi, mai opresivi și mai cruzi, cu atât suntem mai nenorociți și umiliți, fiind o rușine pentru umanitate.”23

Gülen reflectă învățămintele coranice referitoare la compasiune în această declarație. Akbar Ahmed confirmă și el că aceasta este o componentă importantă a construirii păcii:

„Provocarea căreia civilizația umană va trebui să îi facă față în secolul XXI este căutarea unei soluții globale pentru problemele comune, globale cu care societatea umană se confruntă și încercarea de a stabili o ordine dreaptă, plină de compasiune și pașnică. A rezolva această provocare echivalează cu satisfacerea viziunii lui Dumnezeu de a îmbrățișa toată umanitatea. A face acest lucru înseamnă a ajunge să cunoști compasiunea lui Dumnezeu.”24

1. Vezi Abu-Nimer, Non-violence and Peace Building in Islam: Theory and practice (Non-violența și construirea păcii în islam: teorie și practică), p. 45. Vezi și Chaiwat Satha-Anand, "Core Values for Peacemaking in Islam: the Prophet's practice as paradigm" (Valori esențiale ale construirii păcii în islam: practica Profetului ca paradigmă) în Building Peace in the Middle East (Construirea Păcii în Orientul Mijlociu), ed. Elise Boulden, (Boulder: Lynnne Rinner, 1993).

2. Hurriyet Daily, 4.21.2004 (interviu dat lui Safa Kaplan).

3. Bayram Balci "Fethullah Gülen's Missionary Schools in Central Asia and their Role in the Spreading of Turkism and Islam." (Școlile misionare ale lui Fethullah Gülen în Asia Centrală și rolul lor în propagarea culturii turcești și a islamului). Religion, State & Society (Religie, stat și societate). 31:2, 2003. pp 151-169.

4. Begim Agai, The Muslim World (Lumea musulmană), 2003, Vol. 57

5. Nursi, Hutbe-i Samiye, în Risalei Nur, II, p. 1976.

6. Akbar Ahmed, Islam Under Siege: From Clash to Dialogue of Civilisations (Islamul sub asediu: de la ciocnire la dialog al civilizațiilor), p5.

7. Thomas Michel. "Fethullah Gülen as Educator." Turkish Islam and the Secular State: The Gülen Movement (Fethullah Gülen ca educator. Islamul turcesc și statul laic: mișcarea lui Gülen ) . Ed. M Hakan Yavuz și John L. Esposito. Syra Cruz, Syra Cruz University Press, 2003. pp 69-84.

8. Ibid.

9. Ibn Khaldun, The Muqqadimah.

10. M. Fethullah Gülen, Örnekleri Kendinden Bir Hareket (A movement whose samples are from within itself – O mișcare ale cărei exemple se află în interiorul ei) (Cag ve Nesil Serisi, N.8), (Izmir: Nil Yayinlari, 2006), p110

11. Ibid., p111

12. Fethullah Gülen, Isigin Gorundugu Ufuk (Cag Ve Nesil Serisi-7) (Izmir: Nil Yayinlari, 2006), pp158.

13. Fethullah Gülen, Yeseren Dusunceler (Cag ve Nesil 6) (Izmir: Nil Yayinlari, 2006), p88-92.

14. Fethullah Gülen, Ornekleri Kendinden bir Hareket, p. 75.

15. Greg Barton, "Turkey's Gülen Hizmet and Indonesia's neo-Modernist NGOs: Remarkable Examples of Progressive Islamic Thought and Civil Society Activism in the Muslim World," (Hizmetul turcesc al lui Gülen și ONG-urile neo-moderniste indoneziene: exemple remarcabile ale gândirii islamice progresive și activismul societății civile în lumea musulmană) în Political Islam and Human Security, eds. Fetih Mansouri and Shahram Akbarzadeh (Cambridge: Cambridge Scholars Press, 2006), pp140160.

16. Fethullah Gülen, Ornekleri Kendinden bir Hareket, pp75-82.

17. Pentru detalii legate de sentimentele lui Gülen, vezi ibid pp75-82.

18. Fethullah Gülen, Isigin Gorundugu Ufuk (Cag ve Nesil Serisi-7) (Izmir: Nil Yayinlari, 2006), p217.

19. Fethullah Gülen, Sag ve Nesil (Cag ve Nesil Serisi-1) (Istanbul: Nil Yayinlari, 2006), p77.

20. Fethullah Gülen, Yeseren Dusunceler (Cag ve Nesil 6) (Izmir: Nil Yayinlari, 2006), p. 113. Pentru a afla mai multe legat de viziunea lui Gülen asupra dragostrei pentru ființele umane, vezi Isigin Gorundugu Ufuk (Cag Ve Nesil Serisi-7) (Izmir: Nil Yayinlari, 2006), pp. 34-38.

21. Fethullah Gülen, Ornekleri Kendinden bir Hareket, p. 184.

22. Fethullah Gülen, Yitirilmis Cennete Dogru (Cag ve Nesil Serisi-3) (Izmir: Nil Yayinlari, 1997), p. 98.

23. M. Fethullah Gülen, Towards the Lost Paradise (Către Paradisul pierdut), (London: Truestar, 1996), 40-2; vezi și M. Fethullah Gülen, Fatiha Uzerine Mulahazalar (considerații referitoare la capitolul Fatiha), (Izmir: Nil Yayinlari, 1997), 90-95. 24 Ahmed, ibid, p8.